Din spusele mamei despre mama bunicii (pe care eu nu am cunoscut-o), am aflat aceasta reteta straveche, de omleta taraneasca.
La intrebarea bunicii adresata mamei sale, ce doreste sa manance, aceasta ii zicea mai mereu acelasi lucru: „sa faci tu fa mama, prajitura aia care imi place mie”.
Se incalzesc in putina untura de porc, niste jumari proaspete de porc, cu ceva urme de carne in ele, fara a se arde, doar pentru a le da o culoare usor maronie.
Se bat niste oua de gaina, proaspete (de tara, de alea cu galbenusul galben intens spre portocaliu, nu galben spalacit). Se presara malai proaspat cernut, in ouale batute. Cantitatea de malai adaugata este in functie de cat de groasa vrei sa fie „prajitura”. Nu se pune sare, deoarece jumarile taranesti au destula, chiar prea multa. Se toarna mixtura oua-malai peste jumarile incalzite. Se potriveste focul, mai mare, se intoarce omleta o singura data, pentru a se praji pe ambele fete, dar fara a se arde. Trebuie sa arate groasa cam de 2 cm (dupa cantitatea de malai pe care o pui, cantitate pe care o apreciezi mai bine numai dupa ce faci de cateva ori omleta) si usor rumenita.
La reteta initiala, eu am adus niste „imbunatatiri”, in ton cu zilele in care traim. Am pus langa jumari cateva firisoare de ceapa taiata solzi, pe care le-am calit usor, o data cu incalzirea jumarilor. In ouale batute am pus 2-3 linguri de lapte dulce, proaspat fiert, putin piper proaspat macinat si marar verde, tocat fin. Am redus cantitatea de malai din ouale batute, schimband astfel fata de „prajitura” – turta, in omleta.
Omleta se serveste fierbinte, cu muraturi taranesti. Chiar daca o servesti dimineata, merge o tuiculita fiarta, tuica rece sau vin fiert (in care ai pus niste scortisoara).
Atentie ! Daca dai focul mare cand incalzesti jumarile, untura sare din tigaie si te „prajeste” si pe tine.
Pofta buna !
Deja imi ploua in gura…e prea de dimineata. Am incercat reteta, dar in loc de lapte am pus iaurt. Iese suuuuperr.