Chiar daca noi romanii suntem mari devoratori de preparate din carne de porc, in perioada sarbatorilor de iarna, multor gurmanzi adevarati le prieste de minune si chiar ii incita, preparatele din carne de oaie, servite la masa de Boboteaza sau la masa de Sf. Ion, ca delicatese, de sezon.
Nu as zice, ca preparand friptura din carne de oaie, am scazut numarul de calorii, din meniul zilnic. Oricum, numai o data pe an sunt sarbatorile de iarna, asa ca, sa ne „destrabalam” culinar. 🙁 😛
Am fost prevazator si pe la inceputul lui decembrie am cumparat o pulpa de berbec, pe care am transat-o pentru ciorbe, fripturi si mancarici.
O bucata zdravana din pulpa de berbec, dezosata, am pastrat-o la congelator, pentru aceasta reteta.
Carnea congelata, se dezgheata in frigider, de seara pana dimineata. Se spala, sub jet de apa rece si se lasa la scurs intr-o sita. Se usuca bine cu un prosop de bucatarie.
Pulpa de berbec se impaneaza cu catei de usturoi si crengute de rozmarin si se unge cu untura de porc, topita. Se pune sare grunjoasa si pipoer boabe, proaspat macinate si se presara cimbru uscat.
Se pune pulpa de berbec, intr-o tava de inox, in cuptorul incins, la foc iute, pentru a se rumeni. Se intoarce pe toate partile, pana carnea capata o crusta usor maronie, care face sa ramana carnea suculenta.
Mult mai simplu, dar si ceva mai riscant ! Carnea se poate praji intreaga, intr-o tigaie mare, la foc iute. Atentie insa, untura fierbinte sare din tigaie si te miri pe unde pot ajunge picaturile de lichid fierbinte – pe maini, pe fata si pe jos, prin bucatarie. Pe maini si pe fata cand ajung picaturile de lichid fierbinte, suferi, singur, in liniste. Cand sare grasimea pe parchetul din bucatarie, sa te tii caterinca, din partea consoartei. 😀
Carnea rumenita, se unge pe toate partile, cu un strat gros de mustar, mai iute sau mai dulce, dupa cum prefera fiecare. Se pun in tava, 2-3 catei de usturoi, cateva boabe de mustar, 2-3 frunze de dafin, o ramurica de rozmarin, o ramurica de cimbru.
Nu va faceti singuri de lucru ! Nu exagerati cu mustarul foarte iute. Ghici de ce ? Stomacul si asa greu incercat, dupa ospetele de la Craciun si Anul Nou, cu siguranta nu mai este dispus sa fie „agresat” iarasi. 😛
Se acopera tava cu o folie de staniol si se introduce, in cuptorul aragazului, la foc mic, pentru 3-4 ore.
Sfatul bucatarului ! Nu fugiti la jocurile mecanice. Stati prin preajma. Dupa vreo 2 ore, din cand in cand, cu atentie sa nu va napadeasca aburii fierbinti, scoateti tava din cuptor, ridicati un colt al foliei de staniol si incercati cu varful cutitului, daca s-a patruns carnea.
Scoateti carnea din tava si puneti-o pe un platou incalzit, acoperita cu folia de staniol. Lasati carnea sa se odihneasca vreo 15 minute,timp in care va redeveni mustoasa. Oricum aveti de lucru. In grasimea cu mustar, din tava de inox, cat timp aceasta este calda, amestecati 2-3 linguri de smantana.
Veti obtine un sos delicios. Presarati in sos, patrunjel verde, tocat marunt.
Mare secret ! Sosul se pastraza cald, tinand sosiera de inox, intr-un vas cu apa calda. Se reincalzeste, punand sosiera, in vasul cu apa calda, pe focul mic, de la aragaz, avand grija sa nu sara picaturi de apa in sosul fierbinte.
Mare atentie ! Riscati sa va ardeti. La contactul, apa fierbinte – sos fierbinte, picaturile de lichid aruncate, pot fi destul de mari si de multe. 🙁
Friptura se serveste calda, pe farfurie de portelan, incalzita, pentru a nu se coagula grasimea sosului, pus generos peste bucatile de carne.
Friptura se serveste cu garnitura de sfecla rosie, coapta la cuptorul aragazului. Se poate servi si o garnitura din orez sau din piure de cartofi.
Nu pot lipsi niste castraveti murati, in saramura, o bucata de mamaliga rece si un pahar de vin rosu, sec.
Pofta buna frati gurmanzi de pretutindeni, oriunde va veti afla pe mapamond ! Incercati sa fiti ponderati, chiar daca bucatele puse pe masa de gospodina, va indeamna sa uitati. Fiti pofticiosi, ciuguliti, nu va avantati. De fapt si la urma urmei, sa fim sanatosi, sa ne bucuram de tot ce avem pe masa, sa daruim si celor care nu au. Sa ne amintim si de parintii si de bunicii nostrii.