Pe 26 octombrie, de sf. Dumitru (Sanmedru), ciobanii coboara oile de la munte, parasesc stanele, pe care le lasa in „grija” ursilor si a lupilor.
Ciobanii se trag la casa lor, unde iarna este cald si bine. Oile le duceau o data, de mult la iernat, in Baragan. Mai nou, proprietarii aduc oile in curtea casei lor somptuoase, unde si-au amenajat grajduri pentru animale. Fanarul este bine populat cu fan si lucerna, podul casei este plin de drugi de porumb, iar hambarul este plin de grau.
A se face distinctie ! Proprietarii de oi nu sunt neaparat si ciobani. Ciobanii nu sunt neaparat si proprietari de oi. Ciobanii sunt angajati de catre proprietarii de oi, cu simbrie si tain de branza, lana si carne de oaie. Ce sa-i faci, dupa norocul, priceperea si agoniseala fiecaruia. 8)
Proprietarii oilor si ciobanii, deja si-au facut planul, cu ce oi si berbeci lasa de prasila, ce berbeci sacrifica pentru familia lor, din care vor face pastrama, ce berbeci vor taia pentru familie si pentru amici, de sarbatori si ce oi (sterpe de regula) le vor sacrifica pentru comercializare, la gramada.
Trebuie sa ai o prietenie adevarata cu proprietarul oilor sau cu ciobanul, daca vrei sa pui mana pe o pulpa de berbecut, proaspata, grasa si mustoasa. 😛
Ingrediente de trebuinta in reteta: o pulpa de berbecut, din spate, cat mai grasa si mai mare, la vreo 5-6 Kg; niste capatani de usturoi, ceteva ramurici de rozmarin si de cimbru, cartofi, unt, smantana, lapte dulce.
Pulpa de berbec inabusita in vin, la cuptor (reteta va urma pe acest blog, cand o voi prepara, pentru a avea si poze), intreaga, se pregateste in familia mea, de regula, de sarbatori religioase (Craciun, sf. Nicolae) sau la aniversarile in familie, din decembrie.
Atentie pofticiosi de ambele sexe ! Cumperi pulpa de berbec cand ti se ofera (vine ciobanul, cu ea la usa), nu cand ai tu chef, daca vrei ceva de calitate. 😕
Daca ai cumparat o pulpa de berbec, mare, portionezi partea cu os si vreo 3 Kg de carne, pentru reteta de sarbatori, iar pentru aceasta reteta, folosesti carnea macra, ramasa, din pulpa.
Carnea de berbecut se curata de pielite, fara a indeparta grasimea si se spala cu apa rece. Se lasa la scurs intr-o sita.
Carnea stearsa bine cu prosoape absorbante, din hartie sau cu o carpa curata se aseaza intr-un vas termorezistent. Carnea se impaneaza cu catei de usturoi (se fac gauri cu varful cutitului in carne, si se introduc in gaura, catei de usturoi) si ramurici de rozmarin. Se unge cu putina grasime de porc, topita sau cu ulei de floarea soarelui si se palpeaza cu raspundere si dragoste culinara, pentru fragezire. Se asezoneaza cu sare grunjoasa si cimbru uscat, continuandu-se palparea.
In vas se adauga boabe de piper, foi de dafin , catei de usturoi, crengute de cimbru.
Vasul termorezistent se introduce in cuptorul aragazului, bine incins, la foc mare, pentru 15-20 de minute, pentru formarea unei cruste, la suprafata carnii, care va retine mustul carnii, la interior.
Se reduce foc, la potrivit si se continua coacerea timp de 2 – 2,5 ore, dupa marimea bucatii de carne.
Fiind o coacere, practic uscata (putinul lichidul din vas fiind format din grasime si apa, scurse din carne), se urmareste rumenirea carnii, pentru a se evita arderea acesteia.
Pentru o rumenire uniforma, se intoarce carnea de cateva ori, cu un cleste de bucatarie.
Secret bine pastrat de profesionisti ! Se evita inteparea carnii, pentru a se pastra mustul la interiorul carnii. Practic, coacerea carnii se face in suc propriu.
Se scoate vasul din cuptorul incins al aragazului si se acopera carnea cu o hartie de pergament sau o folie de staniol, pentru 10-15 minute.
Carnea va redeveni mustoasa, lucru care se va vedea la taierea acesteia in felii, pentru servire, la masa.
Preparatul se serveste cu piure de cartofi, peste care se pun 2-3 linguri de sos de la friptura (mizerie, cum umbla o vorba prin familia mea 😛 ).
Pentru piure se folosesc cartofi albi sau galbeni, mai dulci.
Se curata cartofii de coaja si se fierb, in apa rece, in care s-a pus o lingurita cu sare grunjoasa.
Se scurge apa. Cartofii calzi se amesteca cu o lingura de unt proaspat, 2 linguri de smantana si 2 linguri de lapte dulce caldut, folosind pisatorul de cartofi pentru maruntirea cartofilor, apoi o lingura pentru omogenizare.
A se evita ! Nu folositi mixerul decat daca doriti sa obtineti o pasta de piure. Evitati cu desavarsire plicurile cu te miri ce condimente „recomandate” de comercianti, carora le fac reclama de dimineata pana seara. Apropo ! O vorba zice, ca faci reclama, doar la ce nu se vinde. 😛
Pentru un gust deosebit ! In piure se amesteca patrunjel verde, taiat marunt sau frunze de ceapa verde, taiate fin.
Preparatul se serveste cald, pe farfurie incalzita, deoarece grasimea de oaie se sleieste repede si devine gretoasa. 🙁 Un mic inconvenient care nu se pune daca ai in vedere savoarea deosebita a preparatului. 😛
Un pahat de vin rosu face bine la sanatate.
Castraveti si gogosari in otet, nu trebuie sa lipseasca de pe masa.
Pofta buna frati gurmanzi de pretutindeni, oriunde va veti afla pe mapamond ! Fiti vigilenti si prevazatori, daca doriti sa aveti de toate, oricand aveti pofta. Gurmanderia este o gaselnita, dar gurmanzii sunt o realitate. Pofticiosii sunt pretutindeni, in jurul nostru. Gospodini si gospodine, profesionisti sau invatacei, fiti intelegatori(oare) cu pofticiosii si cu gurmanzii, chiar daca nu faceti parte din aceste „gasti”. Soacra mea avea o vorba – cine pastreaza, are, cine cauta, gaseste.