Cand iesim la un gratar in aer liber (indiferent de sezon), in sezonul cald, ne propunem, sa combinam utililul (aer curat, peisaj minunat, trilul pasarelelor, clipocitul izvoarelor, zumzetul albinelor, etc.) cu placutul (incingem un foc mare si iute cu carnea, sa sfaraie pe gratarele incinse). Tot romanul stie sa petreaca la gratar.
Facem gratare si pe zapada sau sub ramurile copacilor pentru a ne feri de ploile reci de toamna. Nu prea ne place suieratul vantului, care tocmai intoarce fumul de la gratar spre ochii nostri, nici lovitura de bici a ploii reci peste fata noastra, dar utilul prevaleaza.
In functie de sezon, ne racorim cu o bere rece sau cu un vin ce depune broboane pe pahar, ne incalzim cu o tuica de pune, fiarta, in care am pus zahar si boabe de piper sau cu un vin fiert in care punem zahar, scortisoara, cuisoare si coaja de portocale.
Cum vine primavara si apar primele legume, ne grabim, sa terminam ce mai avem conserve puse din toamna trecuta, prin borcane, depozitate in beciuri, in camari sau prin balcoane. Prospetimea de culori a primelor legume, ne imbie a le cumpara de pe tarabe si a le folosi cu precadere in retetele noastre culinare.
Ajunsi in vara, am uitat deja de toate conservele si vrem sa folosim doar prospetime in retetele noastre. Recurgem adeseori la combinatii mai putin uzitate in bucatarie, dar des folosite in retetele stramosesti.
Daunezi, m-am gandit la o asociere intre frunze de vita, de un verde crud, cu carne tocata de curcan, de un rozaliu tulburator si suc de rosii, de un rosu aprins, care tulbura visele oricarui pompier.
Ingrediente de trebuinta in reteta: carne tocata de curcan, orez, ceapa, rosii, patrunjel verde, sare grunjoasa, ulei de floarea soarelui/ untura de pasare, piper boabe, foi de dafin, vin alb, sec, smantana grasa/ iaurt de bivolita.
Orezul (de preferat cel cu bobul rotund, care prin fierbere devine lipicios si va uni carnea tocata din umplutura) se pune la fiert intr-o tigaie cu margini inalte, impreuna cu apa rece (cat sa acopere orezul), putina sare grunjoasa si cateva picaturi de ulei de floarea soarelui/ o lingura din grasime de pasare.
Ceapa verde tocata felii subtiri, se adauga in orezul aproape fiert si se calesc impreuna. Daca este nevoie, se adauga ulei sau untura de pasare, pentru ca orezul sa fie bine crescut.
Oarece secret ! Frunzele de vita de vie, tinere, de un verde crud, se spala cu apa rece si li se taie cotoarele, pentru a fi sarmalutele usor de rulat. Frunzele se oparesc in apa fiarta, in care s-a pus putina sare grunjoasa.
Numai pentru gurmeti, fini cunoscatori, care stiu sa aprecieze cum se cuvine, toate secretele culinare ! Cativa stropi de zeama de lamaie sau otet alimentar din vin, de 9 grade, adaugati in apa fierbinte, in care se oparesc foile de vita, vor da viitoarelor sarmalute, un gust usor acrisor, ca o adiere trecatoare.
Carnea tocata de curcan, orezul prefiert si ceapa, calite impreuna si verdeata, se amesteca bine, folosind o lingura.
Umplutura se asezoneaza cu sare grunjoasa si piper boabe, proaspat macinat.
Gurmanzii profesionisti nu pot refuza ! Cine doreste, poate sa adauge cateva felii subtiri de ardei iute uscat, cat sa dea aspect placut ochiului, dar fara sa schimbe culoarea umpluturii sarmalutelor. Daca se doreste ca sarmalutele sa fie mai grase, in umplutura se mai adauga, dupa gust, untura de pasare/ ulei de floarea soarelui.
Frunzele de vita de vie, oparite, se incarca cu umplutura gata pregatita (o lingura zdravana de umplutura la fiecare frunza de vita, dupa marimea acesteia) si se ruleaza strans, avand grija sa se impatureasca capetele frunzelor spre interior, pentru a nu curge umplutura in timpul fierberii. Sarmalutele rulate, se aseaza intr-o cratita de fiert, cu fundul gros, din inox.
Deasupra sarmalutelor in foi de vita, asezate in cratita de fiert, se aduga rosii taiate felii subtiri. Ca lichid de fierbere se adauga, cat sa acopere sarmalutele, cateva picaturi de ulei de floarea soarelui si vin alb, sec, indoit cu apa rece. Se pun in cratita de fiert, boabe de piper si foi de dafin.
Cratita se fierbe la foc potrivit, cu capacul pus pe cratita, pana se moaie frunzele de vita de vie.
Daca in timpul fierberii seaca lichidul de fierbere, se adauga un amestec de apa calduta si suc de rosii cum face sotia mea.
Fierberea sarmalutelor dureaza cca. 2,5 ore la foc potrivit pana se moaie frunzele de vita de vie si devin usor de mestecat.
Nu este o greseala ! Datorita timpului de fierbere destul de lung, nu este obligatoriu ca pentru umplutura sarmalutelor in foi de vita, sa se caleasca anterior carnea tocata de curcan. Cine doreste certitudinea ca tocatura este fiarta, poate cali anterior carnea de curcan in untura de pasare sau in ulei de floarea soarelui.
Sarmalutele sunt gata fierte. Sosul este suficient de gros.
Ce lipseste ? Smantana grasa sau iaurt de bivolita se adauga peste sarmalutele fierbinti. Painea calda, atunci scoasa din cuptorul minune se taie cu grja, folosind cutitul cu zimti, sa nu se incrudeze. Pofticiosii nu por renunta la deliciul suprem – sa moaie painea calda in sosul minunat.
O bere rece poate face festinul desavarsit.
Pofta buna voi frati gurmanzi si voi frati gurmeti de pretutindeni, oriunde va veti afla pe mapamond ! Am citit, dar nu am experimentat inca, sarmalute in foi de stevie sau sarmalute in foi de sfecla rosie. Erau si sarmalute de post, cu umplutura din ciuperci si orez sau umplutura din orez si stafide. Ia te uita ce de mai retete mi-au venit in gand. Cu siguranta le voi experimenta. Cand ? Ramane de vazut, ca doar nu au intrat zilele in sac.