Chiar daca afara sunt 40 de grade C si in bucatarie, fara sa ai aragazul aprins, vreo 28 de grade C, tot trebuie sa pregatesti ceva, “soriceii” din stomac fac deja galagie. Iti imbii consoarta sa faca ea “demersurile”. Consoarta te “deleaga” pe tine, amintindu-si de anii cand copii erau mici si tu erai mai mult timp prezent la serviciu decat in sanul familiei, iar ea era cea care “presta” aproape permanent serviciul de bucatareasa. Acuma cand esti la pensie, ar fi cazul sa te “impui” mai des in bucatarie. La asa incredere acordata de consoarta, nu poti sa te faci ca “ploua” , iti iei inima in dinti si incropesti repede ceva, care sa nu te tina prea mult timp langa aragazul incins.

Anul acesta am gasit la pescarie, mai mereu, scrumbie de Dunare, unul dintre pestii mei preferati pentru gatit si consum, fiind un peste gras, deosebit de gustos si care se preteaza a fi preparat in mai multe feluri – marinata de vara, la cuptor, pe gratar, la abur, la tigaie, etc.

Se curata pestele la interior si de branhii. Solzi nu prea are scrumbia de Dunare si chiar daca nu s-au pierdut singuri prin lazile de transport, se “trag” simplu, trecand pestele prin mana facuta cauc. Pestele se spala in jet de apa rece si se lasa la scurs, intr-o sita.

Se tamponeaza pestele cu o carpa alba, curata. Scrumbia se trece prin faina de grau, in care ai pus sare grunjoasa si piper, proaspat macinate.

Micul secret al bucatarului gurmand ! Se scutura surplusul de faina de pe peste, pentru ca vei dori cu siguranta, sa gusti din sosul limpede, in care sa moi cu paine neagra.    😛

Scrumbia se prajeste in ulei de floarea soarelui, incins, in care ai pus si o lingurita cu unt galben, cumparat de la tarani. Pentru un gust deosebit, al pestelui prajit, pui in uleiul incins 2 catei de usturoi, cateva firisoare de ardei iute si o crenguta de rozmarin, verde, proaspat “recoltat”, din glastra din balcon.

Secretul bucatarului de meserie ! Daca vrei sa accentuezi gustul pestelui, in uleiul incins pui cateva capere conservate si 3 file-uri de ansoa, intregi, scoase din borcanelul cumparat din market, de la “promotie”.    😀

Pestele se prajeste la foc mocnit, pe ambele fete, cam 5 minute pe fiecare parte. Inainte de a intoarce pestele, storci cu atentie, de zeama, niste lamaie, deasupra pestelui.

Atentie ! Daca nu este atent/ atenta, stropi de lichid fierbinte iti pot sari pe maini si pe fata. Nu este deloc placuta basicarea pielii, mai ales pe fata doamnelor. Fata rosie si/sau basicata le “paraste” pe gospodine ca au dat “rasol” in bucatarie.    😀

Secret dobandit in timp ! Dupa cca. 4 minute, de cand ai pus pestele la prajit, incerci sa-l intorci, cu grija, sa nu-i strici fasonul, rupandu-l sau si mai rau, jupuindu-l de pielea prinsa de fundul tigaii. Daca nu se desprinde usor de tigaie, nu insisti, il mai lasi un minut sa se friga bine. Pestele se intoarce in tigaie, o singura data. Pentru a te convinge ca pestele este facut, incerci cu varful cutitului, langa cap. Carnea pestelui trebuie sa fie alb-rozalie, iar pestele mustos, nu uscat.          

Alt secret, bine pastrat de catre bucatari ! Daca pestele este uscat, mai storci niste zeama de lamaie, pe deasupra  pestelui, dupa ce l-ai luat de pe foc si il lasi acoperit intr-un vas de Jena, cu capac, timp de 3-4 minute

Cat timp se prejeste pestele, cureti niste cartofi si ii taie rondele de cca. 1 cm grosime. Pui cartofii la fiert, intr-o cratita cu apa rece (cat sa acopere cartofii), putina sare grunjoasa si cateva fire de cimbru uscat sau o crenguta de cimbru verde, proaspat “recoltat”, din alta glastra, din balcon. Adaugi in apa calduta, o lingura de unt galben, cumparat de la ciobani, din piata.

Oarece secret ! Pe masura ce apa va fierbe, untul intra in cartofi si ii fragezeste, dandu-le si un gust minunat.   😉

Cand cartofii s-au fiert, presari patrunjel verde, tocat marunt.

Pestele prajit se serveste cu garnitura de cartofi natur, presarat cu patrunjel verde. Lamaia trebuie sa fie prin preajma.

Nu poate lipsi un pahar de vin alb sec, rece, sa abureasca paharul.

Pofta buna frati gurmanzi de pretutindeni, oriunde va veti afla pe mapamond ! Nu ezitati sa preparati in bucataria casei, ceva simplu, gustos, rapid  si cat mai variat, chiar si in zilele de canicula. Mi-a luat mai mult timp sa scriu decat sa prepar reteta.

P.S Ar mai fi varianta cu iesitul la iarba verde sau in curtea casei. Sunt insa niste conditii de indeplinit: sa ai unde te duce la iarba verde si sa nu te trezesti cu niste “vecini” zgomotosi, ametiti de aburii alcoolului si tumefiati de ritmul lalait al manelelor. Mai elegant si familistic vorbind, ar fi, sa ai o cabana, undeva, la munte (cum ar veni, la racoare, pe canicula asta) si sa te inconjori de copii, rude apropiate si buni amici.