Scriu azi o reteta foarte veche, invatata de la bunica din partea mamei, care o stia de la bunica ei. Mama o facea si ea iarna, destul de des, cand eram copii si nu mai stia cum sa ne adune de pe afara din frigurile iernii sau mai tarziu, cand am crescut, drept delicatesa, solicitata de acei dintre noi, care apreciau in mod deosebit reteta. Eram, desigur, printre solicitanti. 🙂
Folosesc jumari din cele facute de mine, pentru sarbatorile Craciunului. Prin piete se gasesc jumari, pe la tarani mai in varsta. Nu cumparati orice. Alegeti numai pe gustate, jumari mari, cu ceva carne prin ele, aurii, fara miros de ranced si nu prea sarate.
Eu tin jumarile proaspete, peste care am dat un praf de sare, cat erau calde si scurse de untura topita, in caserole din plastic alimentar, in frigider, la rece. Se pastreaza foarte bine in untura, la borcane separate sau impreuna cu porcarele (bucati din carne si carnati afumati, prajite).
Se taie jumarile in bucati potrivite ca marime si se incalzesc intr-o tigaie de teflon, cu untura de porc (ceva mai multicica, o sa vedeti mai incolo, de ce).
Se face un amestec de faina 3 nule si malai grisat, in parti egale, plus o lingura de zahar si daca jumarile nu sunt sarate destul, o lingurita de sare grunjoasa, proaspat macinata. Intr-un castron se toarna un borcan de iaurt (mai mare sau mai mic, dupa cantitatea de malai plus faina pe care ai amestecat-o. Inglobezi prin amestecare cu o lingura, amestecul de malai si faina, in iaurt, pana se face o pasta mai groasa.
Pui intr-o tava de inox, nu prea inalta, jumarile fierbinti si untura in care le-ai incalzit. Torni deasupra amestecul de iaurt, malai si faina, avand grija sa repartizezi uniform, jumarile, in toata tava.
Se baga tava in cuptorul incins al aragazului, la foc potrivit. Se urmareste prin geamul aragazului coacerera turtei. Turta este coapta cand s-a rumenit uniform si s-a desprins de marginile tavii de copt.
Secret care se invata numai prin exercitiu (adica facand si vazand) ! Daca nu ai pus destula untura turta iti va iesi uscata si fada, cu gust pregnant de malai. Daca ai pus destula untura, turta va fi frageda, plina de miroase porcaresti si crocanta.
Turta se serveste fierbinte, in loc de paine, la mancaruri si fripturi cu carne de porc. Merge de minune cu varza calita. Poti sa o servesti si drept aperitiv, cu ceapa rosie, sparta cu pumnul si sunca afumata. A nu se uita de o ceasca de tuica fiarta, aburinda.
Secretul „mesterilor atestati” in ale degustarii tuicii ! Pune la fiert, tuica, nu prea tare. Adauga mai mult zahar si boabe intregi de piper. Tuica se bea fierbinte, sa friga buza si sa te imbete si mirosul, nu numai lichidul.
Mie imi place turta si rece, cu lapte covasit, facut in casa sau cu iaurt de bivolita, cumparat din market.
-Lapte covasit.
Nu stiti cum se face laptele covasit (iaurtul), in casa ? 😀
Iti trebuie maia, pe care o procuri dintr-un borcan de iaurt, cumparat din market. Cumperi de la ciobani 2 litrii de lapte dulce, gras, sa se vada smantana (galbena) depusa pe gura sticlei. Fierbi laptele, in oala de inox sau aluminiu, pentru fiert lapte dulce. Lasi laptele sa se raceasca pana la 25-30 grade C (cand bagi degetul in lapte, sa simti oarece caldura).
Pui laptele dulce, fiert, caldut, intr-o oala de pamant de 2 litrii si ceva. Amesteci bine 1-2 linguri de maia. Invelesti oala de pamant, cu un prosop de bucatarie, mai gros. Lasi oala pe aragaz, in apropierea unei surse de caldura sau in apropierea caloriferului cald.
Secret ciobanesc ! Nu se pune oala de pamant direct pe sursa de caldura (aragaz, calorifer sau soba), ci in apropierea sursei, pentru coagularea treptata a laptelui. Grabirea coagularii, branzeste iaurtul.
Pofta buna frati gurmanzi, de pretutindeni, oriunde va veti afla ! Incercati sa faceti lapte covasit, in casa. Veti renunta urgent sa cumparati iaurt, din market. Va place iaurtul cu fructe ? Cumparati fructele preferate si amestecati-le cu iaurtul facut de voi. Iaurtul facut de voi, sigur nu contine aditivi sau coagulanti, plini de E-uri. Nu-i asa ca merita ? 😛
De ce „2 litrii” si nu simplu, 2 litri? Ca doar se spune 2 agramati, nu „2 agramatii”!
Ma bucur ca ma corectezi gramatical. Din viteza scrisului pe tastatura, mai greseste omul, mai ales daca nu intentionezi sa recitesti ce ai scris deja. Inseamna ca citesti cu atentie ce scriu. Si eu, saracul de mine, care aveam impresia ca retetele mele se incearca in bucataria proprie doar de catre gurmanzi, nu si de catre unii critici literari (am fost atent sa nu scriu literali), ca pe un ziar sau o revista de scandal.
Sunt un profesor de limba romana gurmand, care are obiceiul sa corecteze nu atat literele cat mai ales aliteratii. Ai scris „2 litrii” de doua ori, nu poate fi vorba de viteza, vechii latini ziceau ei bine ca „E rara huma in est” dupa care adaugau „Perseverare diabolicum est”, ultima propozitie n-am reusit sa o traduc inca in romaneste!
Lasand gluma la o parte, apreciez in mod deosebit retele tale!
Daca vei citi cu atentie ce ai scris acum, vei observa ca si tu gresesti. Ma bucur ca apreciezi retele (retetele) mele. Acesta este un pas inainte pentru noi cei care dorim sa bucatarim.
Mare e gradina….
Eu un lucru v-as recomanda domnule GigiPopa , de ce nu introduceti dumneavoastra moderarea mesajelor, astfel puteti publica doar mesajele lasate de persoane prietenoase, cu mult bun simt, de exemplu si acest domn care se numeste pe romaneste Michael putea altfel sa faca aceasta observatie, este o greseala de limba minora ! cei mai mari si talentati scriitori mai fac /faceau greseli de scriere , de aceea exista si corectori, este foarte important cum faci observatia, pana la urma este probabil doar o persoana foarte frustrata care se descarca pe internet bagand pe altul in pamant (aliterati, hai sa fim seriosi).
De ce sa nu introduceti dvs moderarea comentariilor doar este blogul dvs personal, spatiul unde va desfasurati si o faceti din placere si asteptati ma gandesc si persoane care citesc cu placere retetele povestite in stilul propriu si nu comentarii dusmanoase, cinice, jignitoare.
Nu toata lumea este profesor de limba romana, chiar si limba asta romana traieste, se mai schimba,unii au alte pasiuni, meserii, nu asa se vorbeste domnule Michael, o observatie de genul acesta se face cu respect, cu grija, pe un ton prietenos , pana la urma…stiti cum e, oricine mai greseste.
Nu este nici o dovada de „talent” daca stii cu exactitate nr. de i-uri la capatul tuturor cuvintelor din limba romana.