In fiecare an, imi place sa fac cativa litri de vin, din afine de padure, din coacaze negre sau coacaze rosii, de cultura, din afine de cultura.

Afinele de padure le cumpar din piata, de la oamenii muntilor, care le aduna de prin padurile de foioase. Celelalte le primesc de la un var sau de la un cumnat, din zona Campulung Muscel sau (din ce in ce mai rar) le culeg singur din gradina rudelor. Cand socrul meu mai trebaluia pe la tara, coacazele si afinele, de cultura, erau mai prezente in “crama” familiei.

Reteta este asemanatoare, indiferent de fructe. Difera doar cantitatea de zahar care se adauga, la Kg de fructe, dupa cat sunt de coapte sau de dulci. Afinele negre, de munte, fiind ceva mai aspre, se pune 1,5 Kg de zahar la Kg de fructe. Pentru celelalte se pune 1 Kg de zahar la Kg de fructe.

Vinul obtinut, mana I-a este foarte tare, periculos chiar pentru cei cu hipertensiune arteriala, daca este consumat in cantitati mari. Cu un continut ridicat de vitamine, este indicat mai mult ca doctorie, fiind un revitalizant exceptional, al intregului organism, atat pentru femei cat si pentru barbati. In niciun caz nu este vin de chef.     🙁

Vinul obtinut, mana a II-a este mai bland, baubil si cu paharul de vin, permite chiar si un chefulet, daca se mananca bine.     😀

Afinele de munte le cumpar din piata, in luna august-septembrie. Celelalte le culeg cam in aceeasi perioada, daca ma duc la rude sau le primesc, cand vin ei pe la mine.

La o damigeana de 10 litri se pun 1-1,5 Kg de fructe spalate cu apa rece si lasate la scurs, intr-o sita.

Zaharul se pune intr-o cratita, se acopera cu apa rece si se dizolva, prin fierbere. Lichidul dulce se pune fierbinte, peste fructe.

Mare grija !  Inainte de a turna lichidul fierbinte se aseaza o lama de cutit sub damigeana.      😀

Se completeaza damigeana cu apa rece, lasandu-se un spatiu gol, necesar pentru cazul in care incepe “fierberea” si implicit marirea volumului de lichid. Bioxidul de carbon format in urma fermentatiei trebuie sa aiba loc de evacuare.

La gura damigenei se aseaza un dop din cauciuc, prin care se trece un furtun din PVC (“lucratura”este de vanzare prin magazinele de maruntisuri sau prin magazinele de menaj, chiar prin market), iar varful furtunului se introduce intr-o sticla din plastic, umpluta pe 3/4 cu apa rece. In apa va bolborosi bioxidul de carbon, pe perioada fierberii vinului.

“Instalatia” se aseaza la racoare si umbra, in balcon, daca vrei sa fiarba vinul, lent, in timp (cca. 2 luni) si sa iasa ceva de calitate deosebita, tare si dulce sau la soare, daca vrei sa ai vin, repede (in 3-4 saptamani), dar nu destul de tare si mai putin dulce.

Un vin de calitate deosebita se obtine, daca atunci cand fierberea este aproape terminata, tragi lichidul de pe fructe, intr-o alta damigeana si il lasi sa se limpezeasca, lent, folosind o instalatie similara. Metoda este indicata daca ai beci, la casa de la tara sau o camara mai racoroasa. In balcon, te multumesti cu prima varianta.      🙁

Calitatea vinului este garantata, in ambele cazuri.

Cand vinul a stat din fiert, se trage lichidul limpede, la sticle, cu un furtun din PVC, prin sifonare, avand grija sa nu se antreneze fructe si/ sau mardaua, de la fundul damigenei.

Dupa ce tragi vinul, poti sa pregatesti a II-a mana. Peste fructele, ramase in damigeana, se mai adauga 1/2 Kg de fructe (daca ai fost destul de vigilent si ai pastrat, la rece, in frigider sau intr-o sticla din plastic, fructe acoperite cu zahar sau ai mai gasit fructe, prin piata, pe la sfarsitul lui septembrie). Se adauga zahar (dizolvat in apa rece, prin fierbere), cu 1/2 Kg in plus fata de cat ai pus la mana I-a si se completeaza damigeana, cu apa rece. Se repune in functiune, instalatia de fierbere a vinului.

Asa arata vinul obtinut din afine de padure, prima mana.

De ce am aliniat paharele ? Barosanul este pentru prezentare, sa ia ochii celor pofticiosi. Mijlociul este pentru degustare (un singur pahar), alina oful celor dornici sa-l incerce. Mititelul este pentru cei care folosesc elixirul ca doctorie.      😛

Asa arata vinul din coacaze rosii, mana I-a.

Recomandarile de consum, raman valabile.      😀

Vinul de coacaze negre, mana I-a este cel mai puternic. Nu va prindeti mintea cu el.     😛

Vinul obtinut mana a II-a este permisibil, destul de tare, spre demidulce. Poate fi consumat, tot cu masura, la o intalnire, la gura sobei, cu prietenii, dar cu povesti mai multe si pahare mai putine.      🙂

Noroc si la mai mare ! Pahare mai putine, veselie mai multa, prietenie vesnica, bancuri, cantece si voie buna ! Ce este mult, nu este bun, dar nici sa poftesti si sa te faci doar ca gusti, un strop.