Cu multi ani in urma, am avut ocazia, sa mananc un bors de peste, facut de un bucatar, fost pescar profesionist, pe Dunare, in zona Turnu Severin, la o pensiune, imediat dupa marea imbulzeala din decembrie 1989, pensiune care fiind la inceput de drum, atunci scotea capul in lume. Erau inceputurile privatizarilor, cand de dragul privatizarii, statul oferea fostilor sefi de local, spre cumparare, cu bani putini, crasmele si bodegile, unde cu putina vreme in urma, acestia, erau  administratori.

Crasma era situata, intr-un loc de vis, pe un deal, deasupra Orsovei, intr-o padurice, de unde supravegheai Dunarea.

Reteta mea nu contine zeama care se obtinea prin fierbere, in apa de Dunare, a unui morman de peste mic, de toate felurile, asa cum fusese el prins, in navod. Pestele se spala in apa de Dunare si se punea la fiert, cu sare, pana nu mai ramanea nimic din peste. Rezulta o zeama groasa, care se trecea printr-o sita. Ce ramanea, pe sita, era dat la pasari, in curte.

Zeama de peste se amesteca cu zeama de muraturi sau cu bors si se fierbe, luandu-se spuma formata, cu o spumiera.

Neavand peste mic, eu am inlocuit, zeama de peste, cu apa rece, pe care am amestecat-o cu zeama de muraturi taranesti. Am facut un amestec 3:1, apa rece : zeama de muraturi taranesti. Dupa fierbere si adunat spuma, zeama ramane limpede.

Bucatarul de la pensiune a folosit bucati mari de crap, salau si somn. El isi permitea, ca facea reteta, in ditamai oloiul, pentru 25 de invitati si cei ai casei. Avea balta, la poalele dealului si pestele era gratis.       😛

Bucatarul si fiul sau se urcau in barca, dis de dimineata, scoteau navodul din Dunare si faceau „inventarul” capturii, din timpul noptii. Ferice lor.       😀

Eu am folosit, gospodareste, capete, trunchi si cozi de crap romanesc. Am transat pestele (la vreo 2 Kg), cumparat de la pescarie, pentru bors si pentru gratar.

Legumele (ceapa, cartofi, praz, ardei gras, gogosar, morcov, telina, pastarnac, patrunjel) se taie in bucati mici, se feliaza subtire sau chiar se dau pe razatoare (radacinoasele). In loc de cartofi se poate folosi orez. Se foloseste suc de rosii sau rosii taiate felii sau rosii date pe razatoare.

Legumele se calesc in untura de pasare. Avand gospodarie proprie, la pensiune, bucatarul a calit legumele in untura de gasca. Eu am folosit untura de gaina (stransa dupa transarea gainii, cumparate din market).

Pe legumele, in curs de calire, se adauga piper boabe, proaspat macinat. Calirea dureaza doar cat sa se moaie ceapa, fara a se rumeni. Nu se pune sare, are destula sare, zeama de muraturi taranesti.

Se adauga zeama de muraturi/ bors si se da ciorba in cateva clocote, pana se inmoaie cartofii. Se adauga rosiile sau/ si sucul de rosii si se mai da in 2-3 clocote.

Se pune pestele in ciorba si se da in fiert, pentru 15 minute. Se adauga patrunjel si leustean verde, taiate fin.

Ciorba se serveste fierbinte, cu mamaliga calda sau mamaliga rece si ardei iute.

La pensiune, pe masa, erau puse si muraturi taranesti, asortate, pentru cei dornici sa manace mai acru.

O tarie de pruna se asociaza perfect, cu ciorba de peste.

Pofta buna frati gurmanzi de pretutindeni, oriunde va veti afla pe mapamond ! Orice reteta poate fi facuta intocmai sau cu modificari si completari, dupa gustul, inspiratia si dorinta fiecaruia. Nu toti mananca mamaliga. Nu tuturor le place sau suporta ardeiul iute. Sunt unii carora nu le place telina sau pastarnacul. Unii doresc ciorba, mai dulce. Totul este sa nu inlocuiasca pestele, cu carne de pasare, vita sau porc.      😉