Ne-am cumparat in urma cu 2 ani de zile, un aparat de facut paine (cuptorului electric, respectiv, eu ii zic “minunatie a tehnicii”), pentru ca nu ne mai placea painea cumparata de la magazin, lipsita de gust, plina de germeni de crestere, care repede devine veche, tare si sfaramicioasa. La inceput, am facut paine in cuptorul respectiv, folosind faina nemteasca, cu de toate prin ea, respectand intocmai retetele din manualul de operare al aparatului. Am ceva poze si o sa scriu candva si o reteta din aceasta. In timp, am adaugat de la noi, anumite ingrediente in retetele de baza si am observat cum painea devine si mai gustoasa, tine 3-4 zile fara sa isi schimbe calitatea, nu este nici sfaramicioasa, nici nu se usuca repede si in plus poate fi prajita, la prajitor, dupa mai multe zile. Ulterior, am incercat aceleasi retete si cu aluat lasat sa creasca si apoi pusa painea pentru coacere, in cuptorul aragazului.

Nu am renuntat nici la retetele vechi, din “dotarea” familiei, mostenite de la parinti si bunici, carora la randul lor si acestora, le-am adus imbunatatiri, asa cum ne-am priceput noi.

Imi tot fac curaj, sa scriu retetele de paine ale mele si ale sotiei, asa cum le facem noi astazi. Copii si rudele apropiate, toti cei care gusta sau mananca din painea noastra, sunt incantati de savoarea acesteia si mai cer, sa le facem, ori de cate ori au ocazia. Le indeplinesc dorinta de a le scrie si pe blog, pe rand, in timp.

Sa mai zica cineva, ca nu ne amintim adeseori, cate in luna si in stele ! Comentand aici, mi-am adus aminte de un serial TV pentru copii, de pe la inceputul anilor ’90 care avea drept motto “Ce-i mana pe ei in lupta ?” Nu imi amintesc decat insistenta cu care niste copii, voiau sa isi aduca aportul la ceva deja arhicunoscut, sa isi puna amprenta personala pe desfasurarea evenimentelor.

Secretul prepararii unei paini gustoase, in casa ! Faina proaspata, amestecata – alba cu integrala sau neagra, drojdia de bere, proaspata, untul proaspat, de calitate (cu grasime care sa se simta), apa rece, proaspata sau laptele dulce, gras sunt cateva mici secrete, bine pastrate, ale brutarului ocazional. Umplutura painii trebuie sa fie si ea de calitate. Ingredientele din umplutura le combina fiecare dupa gustul si “simtul” sau culinar.

Ingrediente de trebuinta in reteta.

–aluat: 1 cana de faina alba (de cozonac, trei nule), 1 cana si 1/2 de faina integrala/ faina neagra, 1 lingurita de drojdie de bere proaspata, 3/4 cana de apa rece calduta/ lapte caldut, o lingurita de zahar, un praf de sare, o lingura de ulei de masline sau unt proaspat, gras (cumparat de la ciobani).

–umplutura: porcarele pentru iarna, masline negre (carora li se scot samburii si se taie felii subtiri), cascaval afumat (dat pe razatoarea mare).

Surprinde pe cineva ? Daca nu s-a intamplat pana acuma, nu este tarziu, sa isi dea seama orice novice in ale bucatariei, ca painea preparata dupa aceasta reteta poate fi consumata si ca atare (adica nu ca o felie de paine langa o mancarica cu sos), eventual cu o salata de sezon.

Faina se amesteca si se pune intr-un vas din lemn, adanc, pentru a avea suficient loc, sa se framante aluatul pentru paine.

In mijlocul amestecului de faina, se pune drojdia, amestecata cu putina apa/ lapte, zaharul, untul/ uleiul. Se amesteca cu degetele, facand un “guguloi” mic, elastic, din ingrediente, folosind putina faina.

Se incorporeaza treptat, apa calduta/ laptele caldut si faina.

Aluatul format, se framanta cu mainile, in vasul din lemn, pana se formeaza un “guguloi” compact, ceva mai mare, care se lasa 15-20 de minute, acoperit cu un prosop curat, langa o sursa de caldura, sa creasca putin.

Cat timp creste aluatul in vasul din lemn, se pregateste umplutura pentru paine. Porcarelele (carne si carnati afumati) se taie felii mai mari sau mai mici, dupa gustul si placerea gospodinei. Maslinele se curata de samburi si se taie felii subtiri, rondele sau in jumatati/ sferturi.

Cascavalul afumat se da pe razatoarea mare. Pentru un gust deosebit al painii, cascavalul se poate amesteca cu branza telemea de oaie sau cu branza de capra.

Vasele din ceramica, utilizate pentru coacerea painii, se ung cu unt proaspat/ ulei de masline, pentru ca painea coapta sa se desprinda usor de margini, dar si pentru ca aluatul copt, sa fie fraged.

Aluatul se imparte in 2-3 bucati si fiecare bucata se intinde cu mainile, prin framantare din aproape in aproape. In aluatul intins, se pune umplutura dorita si se formeaza “guguloaie” de aluat umplut.

Aluatul impreuna cu umplutura se aseza in vasele de copt si se lasa sa creasca timp de 20-30 de minute.

Vasele de copt, din ceramica, utilizate, sunt termorezistente la foc si fac sa cresca aluatul suficient pentru ca painea sa fie pufoasa, fara a fi si sfaramicioasa.

Vasele din ceramica se introduc in cuptorul incins al aragazului, la foc potrivit.

Nu plecati la cumparaturi, stati pe langa aragaz si priviti prin geamul acestuia, la minunea de paine, care creste in vasele din ceramica, vazand cu ochii. Cand se rumeneste si se desprinde de marginile vasului de ceramica, painea este coapta.

Nici miroasele din bucatarie, nu va vor lasa indiferenti. Vecinii agitati de mirosul inconfundabil, de paine calda, se vor intreba cu siguranta, daca ati facut iarasi paine in casa.

Nu trebuie sa mai incercati cu paiul smuls din matura, daca painea este coapta, asa cum facea bunica, cand cocea painea in tavi din tabla neagra.

Ce va grabiti asa ? Inainte de a taia painea proaspata, fierbinte chiar, lasati-o sa se raceasca macar o jumatate de ora (nu aveti rabdare, pofta va impinge de la spate ?), sa nu se incrudeze apoi si aluatul sa devina lipicios. Nu de altceva, sa nu zica careva, mai suspicios, ca reteta nu a fost buna.

Pentru taiatul painii se foloseste un cutit cu zimti, bine ascutit. Cine nu are cutit, nu este nicio greseala daca va rupe cu mana din paine si va manca cu pofta, pe coltul mesei din bucatarie, fara teama ca va vad vecinii. Si daca va vad, ce ? Poftesc doar, ca si vecinii sunt tot oameni, chiar daca nu sunt gurmeti profesionisti sau gurmanzi declarati.

Ce imi mai place, sa ma laud ! Ei da, nu arata rau de loc. Se mananca si cu ochii !

Pofta buna voi frati gurmanzi si voi frati gurmeti de pretutindeni, oriunde va veti afla pe mapamond ! Numai cine incearca pana reuseste are dreptul culinar, sa aprecieze sau nu o reteta, daca este buna pentru ei si familia lor sau doar au pierdut timpul degeaba, cu cititul.