Vremea tot mai racoroasa de afara, chiar geroasa dimineata si spre seara, ma duce cu gandul la gustarea de la ora 5 (dupa amiaza) din zilele de toamna tarzie si in special din zilele de iarna, cu adevarat geroase, ale copilariei mele, moment al zilei in care mama dadea semnalul ca trebuie reintrat in casa pentru definitivarea lectiilor pentru a 2-a zi. Era momentul zilei pentru care mama si bunica nu mai stiau ce sa inventeze pentru a ne potoli foamea, care sa ne tina departe de bucatarie pana la masa de seara de pe la ora 7-8. Fiind multi la masa (3 copii si 4 in puterea varstei), la cina se servea mai mereu, mancare gatita.
Unicul scop – sa te joci cat era ziua de lunga ! Copil fiind, joaca cu ceilalti amici de pe ulita ne facea sa uitam de toate celelalte (lectii, odihna, unele mici ajutoare date, la treburile casei) in afara de aceasta gustare care ne strangea de pe ulita.
Prin acea perioada a anului, din porcul taiat la Craciun mai ramaneau doar cateva sunci (afumate si/ sau doar sarate) si rareori ceva carne la garnita.
Un obicei pastrat cu sfintenie de mama si bunica – pranzul luat impreuna, de toti membrii familiei ! Acest preparat, insotit de o cescuta cu tuica de prune, fiarta, era servit ca aperitiv celor varstnici, in zilele de sarbatoare, iarna (pe ger de crapau pietrele), pe la ora 12, numai bine pentru a le face pofta de mancare pentru pranzul in familie de la ora 13. Noua copiilor, ne dadeau doar cat sa punem licoarea pe limba (sa aflam gustul, sa nu poftim si sa nu facem excese in viitor cand vom fi mari).
Ingrediente de trebuinta in reteta: sunca afumata si/ sau sunca doar sarata, usturoi, felii de paine, ceapa uscata, boia de ardei dulce si boia de ardei iute, suc de rosii.
Sunca se taie felii subtiri si apoi in patratele cat mai mici, folosind un cutit bine ascutit. Sunca se poate da prin masina de tocat carne sau se poate marunti in blender, dar parca nu se obtine preparatul cu aceasi savoare.
Ceapa se taie in cuburi cat mai mici cu putinta. Ceapa se poate da pe razatoarea mare, dar va aparea si apa, iar amestecul de ceapa, boia si sunca nu va mai fi ferm.
Pe vremea copilariei mele nu existau prajitoare de paine si nici aragaze. Feliile de paine neagra (parca le vad in fata ochilor – mai mult lungi decat late, negre, groase de un deget) erau puse intr-o tava neagra, intinsa, in cuptorul din soba de gatit (folosea si de incalzit pe timp de iarna, iar vara te coceai in bucatarie de caldura) cat sa se perpeleasca, fara a se arde.
In prajitorul de paine, feliile se fac repede si poti fixa cat de rumene sa fie.
Feliile de paine prajita se freaca cu un catel de usturoi cat sunt calde. Gustul de usturoi se va impregna in paine iar mirosul inconfundabil va gadila placut narilor gurmanzilor profesionisti (exclusa prezenta mironositelor in zona) aflati prin zona bucatariei, sa amusineze miroaznele tainice.
Sunca afumata si/ sau sunca doar sarata, taiata cuburi se amesteca cu ceapa taiata marunt si cu boiaua de ardei iute si ardei dulce (amestec in proportii dorite, dar si potrivite pentru varsta celor care servesc preparatul).
Mama punea de cele mai multe ori si bulion de rosii in amestecul de sunca, ceapa si boia pentru a-l fluidiza putin, ca sa se poata intinde usor pe painea prajita, frecata cu usturoi.
Eu pun suc de rosii cum face sotia mea.
Amestecul de ingrediente se omogenizeaza bine folosind o lingurita.
Intotdeauna exista un secret ! Pentru ca amestecul de ingrediente sa adere la painea prajita, se intinde repede pe paine, cat timp painea prajita frecata cu usturoi este calda.
Sa tot servesti acest preparat delicios, insa cu masura (maxim 2 felii).
O cescuta cu tuica de prune, fiarta cu zahar si boabe de piper, nu poate lipsi de la un asa festin.
Pofta buna voi frati gurmanzi si voi frati gurmeti de pretutindeni, oriunde va veti afla pe mapamond ! Faceti-va toate poftele culinare, indiferent de ingredientele utilizate, fara a uita insa ca ceea ce este mult nu este intotdeauna si bun pentru sanatatea voastra.