Tocana de berbec cu cartofi noi

Aceasta reteta se adreseaza acelor „nefericiti simandicosi” care din diverse motive „urasc” carnea de oaie in general, fara a avea un motiv plauzibil. Mirosul este specific carnii de oaie, gustul este magnific daca stii sa getesti carnea de oaie, pielitele se pot indeparta sau lasa, ca tot se rumenesc si se fragezesc.

Nu credeti ? Incercati aceasta reteta. Mai stiu si altele, pe care am sa le scriu in timp. Cine se obisnuieste cu preparatele din carne de oaie cu greu va renunta sa consume. Cine nu a auzit de pastrama, de ghiuden, de bors de berbecut, de antricot la gratar, de pulpa inabusita sau de pulpa la cuptor ?

Secret ! Carnea de oaie se consuma cu mamaliga calda sau cu mamaliga rece. Sa moi cu mamaliga calda in sosul fierbinte de la friptura de oaie este ceva minunat, unic, mai ales daca ai si un ardei iute la indemana si o tuiculita fiarta. Se poate bea si must sau vin alb sec. Nici cu vin rosu mai sec nu este rau. Muraturile taranesti in saramura sau in otet sau salata de rosii cu ceapa si verdeata este delicioasa. Ca sa nu iti vina „rau” de la atata grasime 🙂 , fa si niste tate, din slanina de porc, afumata si serveste-le langa preparatele din berbec. Nu stii ce sunt „tatele” ? Pai de aia le-am trecut la secret. Sunt bucati de slanina taiate mai groase, pana la sorici, in bucati de 2-3 cm grosime, 2-3 cm latime si lungime cat este de mare slanina, puse pe gratar sau in tepuse la perpelit pe jar. Se rumenesc pana se scurge grasimea din ele, fara a o risipi, ci a o colecta pe bucati de mamaliga rece, „stergand” slanina pe mamaliga. Prea multe secrete dezvaluite o data, ce mai scriu alta data ? 😛

Sa trecem la tocana de berbec. Se face din pulpa, antricot sau gatul berbecului. Se spala bine carnea in apa rece, se unge cu ulei sau untura de porc topita, se pune sare, piper, cimbru, o strelice de boia iute si de boia dulce, se stropeste cu vin rosu dulceag si se lasa la macerat, in frigider, la rece, vreo 2-3 ore. Nu este rau daca storci vreo 5-6 picturi de zeama de lamaie.

Se prajeste carnea macerata, in untura de porc sau in sau (grasime) de oaie, la foc iute, pana se rumeneste usor. Se toaca niste cepe si niste ardei gras, care se calesc in ulei, pana se moaie ceapa. Se adauga carnea prajita si se fierbe, la foc mic, vreo 2 ore, cu capacul pus pe cratita. Daca seaca, adauga apa fiarta, cate putina, fara sa inunzi mancarea. Se adauga cartofii noi (curatati rapid cu „sarma” de bucatarie, in apa rece). Se pune suc de rosii, din acela de face nevasta mea (am reusit sa fur reteta, o sa o scriu in curand :D). Poti sa pui si niste rosii proaspete taiate marunt. Se adauga niste foi de dafin. Se mai fierbe pana se moaie cartofii si carnea se „topeste” in gura.

Nu va fie rusine sa va stergeti cu bucati de mamaliga rece pe la coltul gurii, cum faceau stramosii nostrii (cei mai „delicati” dintre ei) pana a se inventa servetelul din hartie. 😛

Cand este gata tocana, pune niste frunze verzi de busuioc, intregi si lasa sa se patrunda miasmele vre0 5 minute, cu capacul pus pe cratita si focul oprit.

Pofta buna frati gurmanzi, care ati renuntat la a va fandosi sa nu mancati carne de berbec !