Bibanul este pestele meu preferat pentru preparat si pentru consum, datorita gustului sau deosebit. Este ocolit de multe gospodine, pentru ca nu stiu ca acest peste nu se curata de solzi. Gustul deosebit este dat de carnea lui alba (este un peste rapitor), dulce, cu textura bine definita, oase putine si cu mate si mai putine. Icrele sunt mari, deosebit de gustoase, se conserva bine in sare putina. Se bat usor, intai cu furculita si apoi cu mixerul, adaugand cate putin ulei de masline si zeama de lamaie (la sfarsit).
Nu trebuie ezitat a se cumpara acest peste. Eu il caut, fiind un peste destul de greu de gasit, la noi fiind de regula, destul de mic (300-400 grame/ bucata). Eu prefer bibanul oricarui alt peste.
Cate o data, din ce in ce mai rar, chiar il pecuiesc. Acuma este sezon cand bibanul are icrele destul de bine formate. Depune icrele la sfarsitul lui ianuarie, inceputul lui februarie.
Daca bibanul este in jur de 1 Kg se fileteaza, dupa ce ai scos matele si branhiile. Se obtin fileuri frumoase, numai bune pentru facut pane. Daca pestele este mai mic, se foloseste ca atare in bucatarie (cu solzi cu tot), la saramura (se face pe gratar) sau prajit.
Pentru reteta de azi ai nevoie de 2 bibani la cca. 500 grame fiecare. Eu am fost norocos, au avut si icre.
Se curata de mate si de branhii, se spala cu apa rece si se lasa la scurs, intr-o sita.
Se pune o oala de apa de 2 Kg, la fiert. Cand apa da in clocot, arunci in apa fierbinte 2-3 „legaturi” de paste de orez. Fierbi pastele la foc mare, vreo 3-4 minute, opresti focul si pui capacul la oala.
Prepari un sos de ceapa si ardei gras (divers colorat), cu legumele taiate fideluta si calite in ulei de masline (pana se moaie si devine ceapa sticloasa), cu putina sare, piper si rosii decojite (Suc de rosii, gogosar si capia, de care face nevasta mea. Am promis reteta, dar e inca secreta pentru mine, nu am reusit inca s-o „fur”. Poate la anul, cand om face iarasi suc).
Scurgi pastele inca fierbinti, de apa, intr-o sita si apoi le calesti usor intr-o tigaie, in putin ulei de masline. Adaugi sosul de ceapa, amesteci usor sa nu rupi pastele si pui capacul la tigaie, sa stea la cald.
Speli niste ciuperci albe, mai mari si le lasi la scurs intr-o sita.
Se incinge tigaia speciala de peste, pe care am cumparat-o de curand (are forma ovala, este teflonata, destul de inalta, cu un maner solid – tingirea are vreo 2 Kg). Se pune putin ulei de masline, cat sa acopere fundul tigaii. Se adauga un „bot” (cam o lingurita cu varf) de unt, cateva firisoare de ardei iute si 2 catei de usturoi.
Cand usturoiul s-a prajit, se scoate din tigaie, impreuna cu ardeiul iute. Se pune pestele intreg in uleiul incins amestecat cu unt topit si se prajeste la foc iute, fara capac la tigaie (de altfel, tigaia nici nu are capac). Inainte de a intoarce pestele, il stropesti cu niste zeama de lamaie.
Cand intorci pestele, pui si palariile de ciuperci, intregi, la prajit. Palariile ciupercilor, puse in tigaie, le presari cu sare grunjoasa si piper, proaspat macinate (Cine nu are rasnita speciala, trebuie sa-si cumpere neaparat. Proaspat macinate, sarea si piperul au complet alt gust si „eficienta” la gatit. De ce as tine aceste mici secrete, numai pentru mine ? Sa se bucure toata lumea, savurand). Poti sa pui si o strelice de ulei de masline, in palaria ciupercii. Ciupercile sunt gata cand devin mustoase si mirosul lor bestial, iti taie nasul, iar papilele gustative ti se umezesc (adica iti lasa gura apa, cum ar zice omul din popor).
Pestele nu trebuie prajit prea tare, cam 4-5 minute pe fiecare parte.
Atentie ! Uleiul incins, mai ales cand pui si zeama de lamaie, sare din tigaie si te prajeste si pe tine. Dai repede cu un jet de apa rece pe maini si te ungi apoi cu ulei comestibil (daca te cam ustura). Ca uleiul sare si prin bucatarie, nu se pune, doar nu faci in fiecare zi aceasta reteta. Oricum trebuie sa stergi imediat pe jos (sa ai la indemana o carpa, ca sa nu ai ulterior niste „discutii aprige” cu consoarta), ca sa nu lasi urme prin toata casa.
Pestele se serveste fierbinte, langa pastele de orez, cu sosul de ceapa si ciuperci prajite in unt. Nu uita sa presari niste patrunjel verde, taiat fin. Se pune pe farfurie, obligatoriu, o jumatate de lamaie.
Marele secret ! Pestele nu poate fi savurat, decat daca stii cum sa-l mananci. Simandicosii il mananca cu furculita si cutitul de peste, iar gurmanzii de peste, direct cu mana goala. Gustul deosebit al acestui peste, gatit cu solzi cu tot, se savureaza numai daca desfaci pestele in doua, dai la o parte oasele si sira spinarii, storci deasupra zeama de lamaie si „culegi” carnea, de pe pielea pestelui. In farfurie trebuie sa ramana pielea cu solzi (de altfel destul de groasa si tare ca o opinca, cum ar zice nea Marin).
Daca ai niste mamaliga rece si un vin alb demisec (merge si cu must) nu-ti mai trebuie nimic de mancare in ziua respectiva. Nu uita sa „rontai” si un catel de usturoi.
Pofta buna !