Trebuie sa recunosc, nu prea le am cu prajiturile/ dulciurile/ deserturile. Nu mi-am facut niciodata griji in aceasta privinta, sotia mea fiind titularul de fapt si de drept al acestor fineturi din cadrul „bucatarelilor” din familia noastra.     😀

Incercarea moarte nu are ! Cum nu am ocolit niciodata „provocarile din bucatarie”, iar uneori ma dau mare si ma inham si la astfel de preparate mai delicate, plecand de la o idee mai veche de-a mea – daca intelegi ce mananci si distingi gusturile, nu poate fi greu sa si prepari respectiva reteta.      😕    Departe de mine gandul de a ma lansa candva in preparate de cofetarie, sofisticate. Chiar daca este greu sa recunosc, rabdarea nu este una din prioritatile mele in bucatarie.    😀

Ganduri pentru viitor ! In principal, voi continua tot cu ciorbe si supe, mancarici si fripturi, aperitive si preparate pentru iarna. Pentru preparatele de cofetarie, voi continua sa aplic diviziunea muncii in bucatarie – ma dau bine pe langa consoarta, iti mentin moralul si mai fac eu poze cand ea uita sau nu are timp, fiind in mare graba si scriem impreuna retetele, adica ea dicteaza pe sarite, eu scriu la tastatura, postez si comentez pozele.    😀

Surse de inspiratie pentru prajituri. Fapte care vor urma ! Ma inspir din retetele mostenite de familie, de la mama, bunica, soacra mea. Iarasi mi-am adus aminte ca de ceva vreme imi propusesem sa scriu un articol de prima pagina pe acest blog, plasat in sectiunea – „Despre mine”, unde sa explic pe larg cum am ajuns sa bucataresc si sa scriu pe blog, sa precizez sursele de inspiratie, sa postez ceva poze cu protagonistii din bucatarie si multe alte lucruri (raritati prin bucatariile lumii, trucuri invatate sau descoperite, ganduri pentru viitor, etc.). Planul este deja creionat in mintea mea, prezentarile foto sunt aproape realizate, ceva bibliografie am in vedere.     8)

Gogoselele erau prajiturile facute la repezeala de catre sotia mea, cand copii erau mici si seara se solicita in cor, in gura mare – „Vrem ceva dulce ….. !” Cum nu puteam sa nu-mi sustin copiii, imi asociam vocea cu a lor, iar efectul nu intarzia sa apara, sotia percutand la solicitare.      😛

Ingrediente de trebuinta in reteta: branza dulce, iaurt gras (de bivolita), oua, faina, coaja de lamaie, ulei de floarea soarelui, zahar tos, zahar vanilat, praf de copt, zahar farin.

Intr-un castron, se amesteca cu o lingura – branza dulce, ouale, coaja de lamaie, putin zahar tos (1 lingura la ou), zaharul vanilat si praful de copt.

Orientativ ! Amestecul pentru gogosele este format din: 200 grame de branza dulce, 3 linguri cu varf de iaurt gras, 2 oua mari, de gaina, 2 linguri rase de zahar tos, zahar vanilat si coaja de lamaie dupa gust, o lingurita rasa de praf de copt.

Exista si secrete ! Chiar daca se doreste mai dulce, nu se adauga mai mult zahar tos, deoarece nu se va lega amestecul final si nu se vor putea forma gogoselele.     😀

Se inglobeaza treptat faina si se amesteca in continuare cu lingura.

Adaugarea de faina in amestecul de branza, iaurt si oua, se face pana ce amestecul prinde consistenta, atat cat sa nu mai curga de pe lingura.

Amestecul format se framanta usor, cu mana, in vas, pana devine omogen si se lasa la crescut, langa o sursa de caldura. La nevoie se mai presara faina.

Se acopera vasul cu un servet de bucatarie.

Cand amestecul a crescut suficient, se ia cu lingura din amestec si se pune aluatul, desprinzandu-l cu alta lingura, intr-un tuci cu ulei de floarea soarelui bine incins.

Se vor forma bilute de aluat, care se prajesc in uleiul fierbinte. Prajirea se face rapid, la foc potrivit, avand grija sa se intoarca gogoselele cu o tepusa, pentru a se rumeni omogen pe toate partile.

Gogoselele fierbinti se scot cu o spumiera, se scurg bine de uleiul fierbinte si se pun intr-un castron. Se presara zahar farin, peste gogosele, cat timp sunt calde.

Pofta buna frati gurmanzi de pretutindeni, oriunde va veti afla pe mapamond ! Intotdeauna am considerat ca orice provocare merita a fi acceptata/ incercata, chiar daca este vorba numai de noi si noi experimente, in bucatarie. Nu trebuie sa fii dezamagit daca preparatul final nu iti iese din prima sau daca din „viteza” ai uitat sa pozezi anumite etape ale pregatirii retetei si te-ai prins abia cand ai scris reteta. Se vor ivi cu siguranta si alte ocazii, sa repeti experimentul, sa-l completezi daca este util, cu idei noi, sa faci alte poze si daca doresti, sa le si postezi ulterior, in reteta scrisa deja. Toti uitam, toti gresim (este omeneste acest lucru), dar putini dintre noi (cel putin asa vreau sa cred) sunt cei care se lasa invinsi de un mic rateu in bucatarie, de altfel cu totul trecator.