Pentru rasol se foloseste peste rapitor, cu carnea alba, cu textura pronuntata, bine definita, oase mai putine si mai mari. Cu cat pestele este mai mare, cu atat oasele sunt mai mari, deci mai usor de depistat de catre meseni.

Oarece secret bucataresc ! In rasol se foloseste pestele intreg. Poti sa faci rasol si din fileu de peste, nu te tine nimeni, dar preparatul isi pierde din savoare si lichidul ramas in urma fierberii nu va avea aceeasi consistenta, lucru esential in servirea unui aspic de peste, ca aperitiv, la o masa pescareasca. Un rasol grozav se poate face din cap de somn (peste 2 Kg), fiind suficienta carne, pe care sa o iei de pe oasele mari si sa o asezi pe platoul cu rasol.

Intr-o cratita cu apa rece si sare grunjoasa, se pun la fiert morcovi si cartofi. Legumele se vor servi drept garnitura la rasolul de peste.

Pentru sosul de hrean, se amesteca cu o lingura, intr-un bol de sticla, hrean proaspat ras, smantana, ulei de masline, sare grunjoasa si piper boabe, proaspat macinate. Se presara patrunjel verde, tocat marunt.

Intr-o tava de inox, se pune apa rece, sare grunjoasa, o strelice de ulei de masline, o ramurica de rozmarin verde, cateva firisoare de cimbru uscat, cateva rondele de ceapa alba, boabe de piper, cateva felite de ardei iute.

Cand apa a dat in clocot, se pune cu grija, stiuca intreaga, curatat de solzi si intestine. Se fierbe, in clocote mari, 8-10 minute, pana carnea pestelui incearca sa crape usor, fara insa sa reuseasca. Fierberea este in functie de marimea pestelui.

Cam nasol, dar se intampla si la case mai mari ! In poza de mai jos, este o stiuca cam scapata de sub control, in timpul fierberii apei, in clocot (carnea a crapat deja). Tocmai a sunat telefonul, cand fierbea apa. Nici tava de inox aleasa de mine, nu a fost potrivita ca lungime cu marimea pestelui, ca si cum nu as avea tavi de inox de mai multe dimensiuni (!?).      🙁

Rasolul de stiuca se serveste cald, cu patrunjel verde, tocat fin, presarat deasupra si sos de hrean si smantana. Pentru consistenta preparatului, se picura cativa stropi de ulei de masline.

Un pahar de vin alb, sec, rece, nu poate lipsi de la festinul ce va urma.

Pentru aspicul de stiuca, carnea pestelui ramas, de la servirea mesei, se aduna de pe oase si se pune intr-un bol de sticla. Lichidul in care a fiert pestele, se fierbe in continuare, la foc mare, impreuna cu oasele si capul pestelui, pana scade la un volum corespunzator acoperirii cu lichid, a carnii de peste, separata de pe oase. Se separa printr-o sita fina, lichidul de oase si se decoreaza lichidul, cu rondele de morcov si frunze de patrunjel. Se pune lichidul racit usor, peste carnea de peste si se lasa la rece, in frigider, cel putin 24 de ore sau pana in momentul servirii la masa.

Aspicul de peste se serveste ca aperitiv, la o masa de peste, in zilele urmatoare.

Cugetare ! Mi-a placut intotdeauna pestele, sa-l prind din balta. Intre timp mi-a cam trecut     🙁      Rareori imi mai aduc aminte, sa curat mulinetele, sa mai leg ceva carlige si sa petrec cateva ore pe malul garlei. Sunt in schimb, perseverent, imi cumpar permis, aproape anual. Daca imi iau angajament ferm, ca merg pe balta, in anul ce urmeaza, imi vizeaza sotia, in decembrie, permisul de pescuit, la filiala. Am ramas in schimb, consecvent, cu placerea de a prepara pestele si de a-l consuma gata preparat.

Pofta buna frati gurmanzi de pretutindeni, oriunde va veti afla pe mapamond ! De cate ori scriu o reteta de peste, imi amintesc de lozincile de pe vremuri – nicio masa fara peste. Lozinca era pentru pestele oceanic, adus de pe marile si oceanele lumii, de pescadoarele romanesti care cutreierau in lung si in lat, apele, pe mapamond. Intre timp vasele de pescuit au disparut, impreuna cu toata flota comerciala, romaneasca, iar pestele congelat sau proaspat, a devenit mai scump decat carnea de porc sau carnea de vita. Deh, asa o fi in lume, unii sa construiasca, altii sa profite si sa se imbogateasca.