La noi la romani circula o vorba – daca la pranz nu ai bagat ceva cald la stomac, este ca si cum nu ai fi mancat pe ziua respectiva.

Cei care fac munca fizica, de cele mai multe ori, dimineata inainte de a pleca la lucru, servesc si o ciorba calda, obicei care se repeta seara, de cele mai multe ori, pentru a pregati reimprospatarea fortelor inca din ziua respectiva.

Putina reclama nu strica ! Legat de sanatatea gurmandului fericit, dupa un aperitiv cat mai simplu, de „acomodare” (vorba vine), zeama calda, fierbinte chiar, la inceput de masa imbelsugata, ii prieste stomacului, pregatindu-l, ungandu-l, pentru felul doi care de regula este mult mai consistent.

Despre simandicosi, sofisticanii si inchipuiri culinare, dar si despre invataminte serioase, din batrani ! De cate ori scriu o reteta de ciorba sau de supa, nu pot sa nu imi amintesc de unii prezentatori pe la diverse emisiuni (mari sefi bucatari, dupa parerea unora, doar bine platiti de catre sponsorul emisiunii, dupa parerea mea) care promoveaza utilizarea de carne macra, pentru astfel de preparate. Sa fim seriosi, nici cei care zic in fata camerei, ca ciorba se face din carne macra, nu cred ce spun. Ce ciorba poate fi aceea facuta doar din muschi de vitel (apropo costa cam 50 lei/ Kg) ? Carnea cu os este cu siguranta singura recomandata pentru ciorbe si supe adevarate. Sa pui in farfurie la restaurant doar carne, fara os (ca sa arate bine si sa justifici astfel pretul ridicat), este cu totul altceva. La tine acasa, cum sa scoti osul de la capul de piept, de porc sau oasele de la spinarea de pui ? Daca printre cei de la masa sunt unii carora le place sa scoata maduva din rasolul de vitel sau din ciolanul de porc, ca sa-i simta din plin, savoarea deosebita, daca pur si simplu vor „sa suga” oasele de pui, devenite atat de fragede in urma fierberii ?

De la strabunii nostri citire ! Batranii nostri erau si mai consecventi, atunci cand puneau in oala la fiert, gaina intreaga, crescuta in curtea casei, atunci taiata si curatata, cu grasimea de o palma in jurul tartitei. Adunau surplusul de grasime si il puneau la borcan, cu putina sare grunjoasa, la rece, in povarna. Grasimea de pasare, intarita, era ulterior folosita la mancaruri de cartofi, de fasole teci sau de mazare, in zilele cand desi nu era post, gateau fara carne. Nici pilaful nu era uitat, cand grasimea de pasare adaugata, umfla orezul, facandu-l lipicios si delicios.

Ce si cum cumparam ? Ne intereseaza, cu siguranta si pretul alimentelor pe care le cumparam. Este de preferat sa cumperi un pui intreg sau o gaina intreaga, pasare proaspata, cu grasimea la vedere, cat mai mare, de regula peste 2 Kg. Cocosul, mai alungit ca forma si cu grasime apoape de loc, este de evitat, fiind atos, cu carne fada. Gaina este mai lata si cu grasime (pete galbene) sub piele, la gat si in jurul tartitei. Carnea sa fie alba, nu rosie sau vinetie. Pasarea se transeaza: pulpe, piept, aripi si „restul” (spinare, capete de aripi, gat, maruntaie – daca a avut pasarea cumparata, tartita). Si ghiarele curatate de unghii si de piele pot fi fierte impreuna cu celelalte, avand zgarciuri care dau gust ciorbei. Cumparand pasarea intreaga costurile vor fi mai reduse, iar preparatele care pot fi facute, variate.

Ingrediente de trebuinta in reteta. In reteta mea de azi este vizat tocmai „restul” de la un pui transat. Se mai folosesc radacinoase (morcov, patrunjel, telina, pastarnac), praz, ceapa, ardei gras, untura de pasare, sare grunjoasa, patrunjel verde, smantana grasa, ardei iute, hrean.

Radacinoasele se taie cuburi sau felii sau se dau pe razatoarea mare. Prazul, ardeiul gras si ceapa se taie rondele.

Putem folosi si legume inghetate, puse de cu toamna in congelator – rosii, ardei gras. Legumele inghetate se folosesc ca atare, nu se lasa sa se decongeleze la temperatura camerei. Rosiile inghetate se trec prin jet de apa calduta si se decojesc inainte de a fi feliate.

„Restul” de la puiul transat se opareste in apa fiarta 2 minute, apoi apa se arunca sau se aduna spuma formata, fara a se arunca apa.

Cand se oparesc bucatile pentru ciorba, acestea se calesc dupa oparire si scurgere intr-o sita, in untura de pasare impreuna cu radacinoasele, ceapa si prazul.

Rosiile se taie felii. Patrunjelul se toaca marunt.

Cand legumele sunt calite se adauga rosiile felii si se calesc impreuna cu bucatile de pui si legumele.

Cand rosiile incep sa isi lase sucul, se adauga in oala, apa rece, data in clocot si se fierbe ciorba la foc potrivit, cu capacul pus pe oala.

Daca nu s-a aruncat apa cu care s-au oparit bucatile de pui, toate legumele se adauga in ciorba si se fierbe ciorba la foc potrivit.

In ciorba, se presara patrunjel proaspat, feliat marunt. Se mai da in 2-3 clocote.

Ciorba dulce de pui se serveste fierbinte, cu ardei iute si/ sau cu hrean si/ sau cu smantana.

O mamaliguta calda nu poate lipsi de pe masa. Gurmetii adevarati va vor fi recunoscatori.

Nu uitati de un paharel cu tuica de prune.

Pofta buna voi frati gurmanzi si voi frati gurmeti de pretutindeni, oriunde va veti afla pe mapamond ! A cheltui mult pentru a gati in casa, nu inseamna ca preparatele tale vor fi obligatoriu mai gustoase. Cheltuind cu grija, alegand „materia prima”, diversificata si folosind pasari/ animale pe care sa le transezi singur(a), in bucataria ta, impartind in pachetele pentru ciorbe si supe, pentru friptura, pentru mancaruri, cu siguranta te vei ajunge cu banii in gospodarie si de ce nu, preparatele tale vor fi printre cele mai delicioase.