Traditia noastra, stramoseasca, ne invata, sa avem cozonac pe masa la toate marile sarbatori crestinesti. Mama mea facea un cozonac minunat. Am mostenit reteta si sotia mea care este vioara intai la prepararea cozonacului, o foloseste de multi ani. Eu, care nu ma pot lauda cu o rabdare de fier, sunt ucenicul bun la toate (cumparaturi, aducere vase de prin camara sau balcon, ajutor la cernut faina sau desfacut borcanul cu zahar, uns tavile cu grasime sau tocat nucile, pus tavile cu cozonac, la soare/ langa cuptorul aragazului, etc.), care tinde spre titlul onorific de calfa, de cofetar, mai mult cu „galeria” si gargara, cu oarece sfaturi, de interes comun, privind „imbunatatirile” care pot fi aduse, tinand cont de ceea ce ne ofera piata, astazi.

La noi in familie se pastreaza traditiile crestinesti. Facem cozonac la Paste si la Craciun, la unele pomeniri ale parintilor si bunicilor, plecati dintre noi si ori de cate ori avem pofta de cozonac cald.

Nici pozatul nu este o treaba usoara ! Cum reteta urmeaza a fi pusa pe blog, pozatul nu este o treaba chiar simpla, in conditiile in care operatiile care se fac, sunt numeroase, fiecare cu chichizul ei, iar „actorul principal” nu are rabdare sa caute pozarul (numarul 2 in ierarhia prepararii cozonacului) unghiul cel mai potrivit de lumina, ca sa iasa poza cea mai faina.

Nici scrisul pe blog al retetei de cozonac nu este o treaba care sa dureze un timp limitat ! Cand am inceput sa scriu reteta, eram convins ca prelucrasem pozele facute cu ocazia prepararii cozonacului, anul trecut, de Paste. Surpriza insa ! Caut pozele in arhiva calculatorului si constat ca nu le prelucrasem in asa fel incat sa fie acceptat formatul pe blog. Dupa ceva boscorodeli in barba, salvez ciorna (probabil ca s-au gandit cei care au inventat blogurile, ca vor fi printre utilizatori si niste gura casca) si trec la prelucrarea pozelor originale. Imi va lua ceva timp, dar in final (spre seara insa, dupa cateva salvari de ciorne) intreaga reteta de cozonac si multele poze facute, vor fi postate pe blog.

In loc de laude ! In putinele retete de dulciuri/ prajituri facute de mine singur, ma tin de vechiul obicei – nu pun cantitati cantarite (prea complicat pentru varsta mea), doar la ochi si dupa miros. De cele mai multe ori imi iese, la tartele cu fructe, clatite, pateuri, gogosele, galuste cu prune, etc. Uneori dau gres la prima „infatisare”, dar reusesc sa o dreg intr-un final (sau asa vreau eu, sa cred).

La cozonacul traditional (dulce, cu tot felul de umpluturi) si la cozonacul pasca se folosesc aceleasi ingrediente de baza.

Ingrediente de trebuinta in reteta. Cantitatile sunt cantarite/ stricte. 

Cozonacul se pregateste din: 2 Kg de faina (trei nule  sau faina alba, speciala pentru cozonac), 12 oua (mari, de gaina, proaspete), un pachetel de drojdie (cca. 25 grame), 600 de grame de zahar tos, 24 de linguri de unt topit, cumparat de la ciobani  (pe vremuri de restriste, cand untul era pe cartela, puneam margarina topita/ amestec de margarina topita si ulei de floarea soarelui), cca.1 litru de lapte dulce, fiert si racit, sare grunjoasa.

Umplutura pentru cozonac este diferita, dupa preferintele fiecaruia. Daca se face pasca, se foloseste un amestec de branza dulce, smantana, zahar si stafide/ alte fructe confiate. La cozonacul dulce se pune in umplutura nuci, alune de padure, rahat, cacao, seminte de mac, fructe confiate, stafide, etc., in diferite amestecuri.

Se face o maia din 4 linguri de faina, cu varf, drojdie, o lingura de zahar si putin lapte dulce, caldut.

Laptele dulce incalzit putin, este folosit pentru activarea drojdiei.

Se amesteca faina cu drojdia, zaharul si laptele caldut.

Maiaua se lasa la crescut. Se observa cu ochiul liber cum creste maiaua in volum.

Se amesteca 4 linguri de faina cu o cana cu lapte clocotit. Se lasa sa se raceasca.

Dupa ce a crescut maiaua vizibil, se amesteca cu laptele ingrosat cu faina, care nu trebuie sa fie fierbinte si se lasa maiaua in continuare, la crescut.

Se bat jumatate din albusuri cu toate galbenusurile (folosind un tel sau mixerul) si zaharul, pana se topeste acesta. Se adauga esente (rom, fistic, lamaie, migdale, etc.), extract de vanilie/ zahar vanilat/ bucati fine de baton de vanilie, coaja rasa, de lamaie si/ sau de portocala.

Se adauga 3 cani de lapte cald si un praf de sare grunjoasa.

Se amesteca in continuare, pana se obtine o masa destul de omogena, ca o pasta mai consistenta.

Restul de faina se pune intr-o copaie din lemn impreuna cu maiaua de cozonac, crescuta.

Untul se pune la topit pe flacara sau la cuptorul cu microunde, 10 secunde (fara sa fiarba in timp ce se topeste).

Se amesteca maiaua cu faina cernuta prin sita fina (pentru a se retine eventualele cocoloase/ aglomerari), aducand faina din aproape in aproape, spre maia.

Se continua amestecarea ingredientelor turnand ouale batute cu lapte cald si zahar peste faina si maiaua crescuta

Untul topit se adauga treptat, cate 2-3 linguri si se framanta cu nadejde, pana se adauga tot untul.

Se continua framantarea pana se adauga tot untul si cozonacul incepe sa se desprinda cate putin de maini. Daca este nevoie, se mai arunca cate un praf de faina peste cozonacul framantat.

Cozonacul framantat se lasa la crescut, langa o sursa de caldura sau in soare, indirect, acoperit cu o panza curata.

O parte mica din cozonacul framantat si crescut se amesteca cu cacao, pentru a se forma un prim „lob” al cozonacului de Paste. „Lobul” se lasa in continuare la crescut, intr-un vas, separat de restul cozonacului framantat.

Se incepe pregatirea umpluturilor pentru cozonac.

Branza dulce se amesteca cu smantana grasa, putin unt topit si stafide tinute in rom pentru rehidratare si un gust deosebit. Este umplutura pentru pasca.

Rahatul (cu fructe, cacao, fistic, nuca de cocos, etc.) se taie felii. Se pot folosi si fructe confiate/ uscate (caise, curmale, merisor, ananas, etc.) rehidratate in rom/ coniac sau ca atare, doar feliate.

Nuca taiata cu cutitul si apoi presata intr-o carpa curata, cu facaletul, se amesteca cu cacao, pentru a se forma un alt „lob” al cozonacului de Paste.

Se unge o forma de copt, teflonata/ metalica, cu unt proaspat pentru coacere pasca.

Se unge un vas din sticla termorezistenta/ metalic/ teflonat, cu unt proaspat, pentru coacere cozonac.

Pentru pregatirea umpluturilor, se ia cate o parte din cozonacul framantat si deja crescut binisor, se adauga umplutura, se da forma dorita pentru cozonac si se pune in forme de copt, lasandu-se cozonacul, in continuare, la crescut, in forma de copt.

Se pune o parte din cozonacul framantat si crescut in forma teflonata, unsa cu unt.

Se adauga umplutura pentru pasca, asezandu-se spre mijlocul cozonacului framantat si crescut, lasand marginile libere.

Se face umplutura din rahat pentru cozonac dulce, folosind alta portiune de cozonac framantat si crescut.

Se face umplutura din rahat pentru o alta portiune din cozonacul framantat si crescut, amestecat cu cacao.

Trebuie formati si ultimii 2 „lobi” pentru cozonacul de Paste.

Pentru un „lob” folosim cozonac framantat si crescut, cu umplutura din nuci amestecate cu cacao si cu felii de rahat.

Pentru ultimul „lob” al cozonacului pentru Paste folosim cozonac framantat si crescut, cu umplutura din nuci amestecate cu cacao.

Cozonacul de Paste, format din 4 „lobi” (fiecare cu lobul sau – mama, tata si cei 2 copii) se aseaza impreuna in vasul din sticla termorezistenta.

Toti cozonacii asezati in forme, se lasa la crescut, cu tavile acoperite cu o panza curata, langa o sursa de caldura.

Se bat 2 oua de gaina, proaspete (altele decat cele din reteta), cu telul. Cu ouale batute se vor unge toti cozonacii facuti si pasca, folosind o pensula, inainte de a fi bagati in cuptorul incins al aragazului, la foc potrivit.

Cand nu ai ce face, iti cauti singur de lucru sau te scarpini fara sa te manance ! Pentru coacerea cozonacilor in cuptorul aragazului trebuie sa ne inarmam cu rabdare, daca dorim sa cresca cozonacii frumos si apoi coacerea sa fie corecta. Un plus la coacerea cozonacilor il constituie insusi cuptorul aragazului. In urma cu vreo 4 ani, am zis sa ne modernizam si am inlocuit batranul aragaz (bun inca, dar vezi doamne, nu era modern), caruia ii cunosteam toate hachitele, cu un aragaz nou, pe care nici pana in prezent nu il cunoastem ca lumea. Cand ti-e lumea mai draga, te pomenesti ca arde cratita pe la colturi. Cel mai rau este ca arde si preparatul tau nu este suficient de bine copt. I-am pus gand rau miselului, desi nu as mai dori sa risc, sa cumpar ceva si mai „necunoscut”, acesta fiind singurul motiv pentru care gandul nu a fost indeplinit deja.

Cozonacii au crescut falnic. Ii ungem pe rand, pe masura ce se introduc la copt.

Cozonacul de Paste a crescut frumos.

Si pasca a crescut la fel de frumos. O ungem cu ou batut.

Ceilalti cozonaci nu puteau sa se lase mai prejos, au crescut si ei frumos. Ii ungem si pe ei cu ou batut.

Rabdare, rabdare si iarasi rabdare. Un cuptor din caramida, in ograda, ar fi rezolvat toata coacerea cozonacilor si a pascai intr-o singura serie. Ferice cei care au in dotare cuptor, in livada.

Cozonacul este copt atunci cand introducand o scobitoare in el, o scoatem fara nimic pe aceasta. In mod normal, cozonacii ar trebui sa fie si frumos rumeniti.

Cozonacul il facem vineri inainte de Paste, incepand dis de dimineata.

Cozonacul pentru Paste este gata. L-am scos din forma de copt si am gustat deja o bucatica, asa de incercare. Numai cine nu a servit cozonac cald, atunci scos din cuptor, nu ramneste. Gurmanzii de pretutindeni stiu de ce.

Si pasca este gata. Am scos-o si pe ea din tava de copt si am taiat o felie ceva mai generoasa. Gurmetii profesionisti vor fi ingaduitori ca nu am asteptat sa se raceasca.

Nu era sa tai chiar toti cozonacii si sa-i incerc pe toti.

Secretul cozonacului delicios ! Batranii nostrii aveau o vorba – cine se scoala de dimineata, departe ajunge. Vorba era aplicabila si pentru cozonaci. Daca doreai sa reusesti niste cozonaci aspectuosi, care sa starneasca invidia vecinilor, pregatirea cozonacilor era programata, sa inceapa la 5 dimineata. Cum batranii nostrii faceau multi cozonaci, sa aiba si de impartit la cei nevoiasi, la biserica, pana seara tot coceau la cozonaci. Avantajul lor era si cuptorul de caramida din curtea casei, care nu soma nici in restul anului, cand nu se faceau cozonaci, caci coceau paine.

Amintiri de familie, cu multe bune dar si cu unele mai putin bune, de uitat ! Scriind aceasta reteta, mi-am adus aminte de vremuri pe care nu ai cum sa le dai uitarii, acestea facand parte din viata mea si a familiei mele. Cand copii erau micuti, cozonacul traditional se facea impreuna cu ei. Nu conta faina de pe masa sau ouale scapate pe jos, in bucatarie. Nici macar coca de cozonac gustata direct din copaie, dupa ce era amestecata cu sarg, de manutele copiilor, nu conta. Conta doar aportul copiilor la prepararea cozonacului, mandria cu care se „incoronau” si care le lumina chipul atunci cand eu, sosit de la serviciu, spre seara, observam in treacat, cozonacul proaspat/ cald, deja inceput. Ingredientele folosite atunci nu erau pe ales, foloseai ce gaseai pe piata – faina si uleiul pe cartela, untul doar pe sub mana, margarina si drojdia, din pachetele acelea mari, de 500 de grame bucata, ramase mult timp prin rafturi, alaturi de nelipsitele pungi cu creveti vietnamezi. Doar ouale, de cele mai multe ori de la gainile bunicii si laptele ambalat in pungi, de la serviciu, erau de calitate. Cozonacul obtinut era dulce, obligatoriu, dar rareori crestea frumos. Cand sotia a reusit sa pregateasca un cozonac frumos, aratos, bine crescut, obtinut din ingrediente de calitate si experienta s-a repetat, copii au fost dezamagiti si au cerut cozonac din ala dulce !?

Pofta buna voi frati gurmanzi si voi frati gurmeti de pretutindeni, oriunde va veti afla pe mapamond ! Faceti o bucurie familiei voastre, incercati aceasta reteta de cozonac si renuntati la a mai cumpara cozonac din market, gata pregatit, cu mult timp in urma, plin de agenti de crestere si conservanti pentru a se pastra mai mult timp. Daca chiar nu aveti timp sa preparati cozonac in bucataria voastra, de acasa, cumparati cozonaci proaspeti, direct de la sursa – producatori autentici.