Cand eram copii, papara era o reteta preferata de noi, eternii pofticiosi, dar si de catre mama si bunica, care trebuiau sa incropeasca ceva, repede, ca se apropia seara si navaleam de la joaca, infomentati si galagiosi, cerand papa. A nu se confunda cu papara cu nuiaua, care pedepsea pe cei neastamparati.        🙁

Pentru copii mei, reteta era bine venita, oricand, dar in zilele de duminica, cand ne strangeam tot familionul la masa de dimineata, era tratata ca un adevarat festin. Duminica era momentul de varf al saptamanii, cand noi parintii, le acordam copiilor cel mai mult timp, cand ei erau fericiti sa se laude cu tot ce au mesterit in saptamana, care tocmai trecuse. Nu scoala, era subiectul de discutie, ci joaca cu colegii, intamplarile petrecute intre ei ca protagonisti, ultimele glume si bancuri cu Bula si nea Marin, aflate, insa numai cele pe intelesul varstei lor.

Frumoase amintiri, de neinlocuit, in viata fiecaruia dintre noi. Nu este vorba de nostalgie, ci de clipe minunate, pe care doresti sa nu le uiti niciodata.      😀

Am facut mii de poze, alb-negru si cateva zeci de poze color, cu copii si cu familia, cu rudele apropiate si cu parintii, bunicii. Calitatea acestor poze a scazut in timp. Batranul aparat de fotografiat Smena 8 si-a facut datoria, pe deplin. Era singura posibilitate a acelor vremuri, pe care am utilizat-o cat am putut mai mult. Marele regret, este ca nu am avut in dotare, aparatura pe care o am astazi, ca nu am realizat filmulete si poze, facute cu camera video sau camera foto, ca am pierdut momente unice, din viata parintilor si bunicilor (in special cele de la aniversari), ca nu am surprins primii pasi in viata, facuti de copii, ca nu am inregistrat primele gangureli si multe altele.      🙁

Ingrediente de trebuita in reteta: lapte, oua, baton de paine (din cel facut cu lapte), smantana, marar si patrunjel, branza de oaie, sarata, cascaval afumat. Am uitat ceva ? Neaparat, trebuie sa amintesc despre bucuria de a pregati ceva delicos pentru cei dragi.

Nu ai gasit baton de paine, poti sa folosesti franzela alba mai veche, chifle rotunde/ lunguiete, simple sau cu seminte, japoneze, paine impletita sau paine – flori rozeta, orice mai prezinta prin vitrine, producatorii de paine si foitaje, care  se preteaza retetei (asa cum va reiesi in continuare, din descriere).     🙂

Batonul de paine se taie in felii groase de 1,5-2 cm, care se ineaca in lapte dulce, indulcit cu putin zahar. Pentru miroase placute, care sa sensibilizeze si papilele gustative, se pune in lapte, zahar vanilat (sotia mea, pune intr-un borcan cu capac etans, zahar pudra si batoane de vanilie, pe care le lasa la inmiresmat cateva saptamani inainte de utilizare). In lapte poti sa adaugi o lingura de smantana, dar nu uita sa omogenizezi bine lichidul.      😛

Se unge un vas termorezistent, cu un strat gros, de unt proaspat, cumparat de la ciobani, din piata.

Bucatile de paine naclaite in lapte si inobilate gustativ cu smantana, se aseaza estetic (sa dea bine in poza       😛     ), in vasul termorezistent.

Se sparg niste oua de gaina, proaspete, din cele cu galbenusul portocaliu, cumparate de la precupete, din piata, care se bat cu furculita sau cu telul.

Se adauga 2-3 linguri de smanatana grasa si cateva bucatele de unt. Verdeata, tocata marunt se inglobeaza in amestecul de lactate si oua.

Bucatile de paine muiate in lapte, se dichisesc cu niste snepi de branza telemea de oaie, ca sa simta gurmandeii gustul, sa le intareasca oasele si sa prinda puteri sporite, de la calciu.      😕

Amestecul de oua batute si lactate, gata omogenizat, se toarna peste bucatile de paine muiate in lapte, avand grija sa fie repartizat uniform.

Vasul termorezistent se introduce in cuptorul aragazului, bine incins, la foc potrivit.

Amestecul incepe sa sfaraie molcom si sa se umfle. Rumeneala cuprinde incet-incet toata bunatatea care se iteste dolofana, din vas.

Ghici ce urmeaza ! O manevra periculoasa pentru pielea sensibila a mainilor si nu numai. Cauti repede manusile de bucatarie, te echipezi cu ele si scoti vasul termorezistent din cuptorul aragazului.      😛

Se presara deasupra preparatului usor rumenit, cuburi de cascaval afumat sau cascaval afumat dat pe razatoarea mare, pentru a da un usor iz de afumat.

Se presara piper boabe, proaspat macinat.

Se reintroduce vasul termorezistent, in cuptorul aragazului, la foc potrivit, pana se topeste cascavalul, in produsul fierbinte, din vas si la suprafata se naste o pojghita subtire de culoare maronie.

Papara se serveste fierbinte, cu un castravete murat in otet, care taie din fierbinteala.

Cum este vara, se poate servi in loc de muraturi, o salata de dovlecei prajiti, cu usturoi, patrunjel si marar verde, ulei de masline si otet de mere si mere.

Pofta buna frati gurmanzi de pretutindeni, oriunde va veti afla pe mapamond ! De ce ii zice papara, la aceasta reteta sau ce inteleg eu prin papara ? O reteta care foloseste oua, lapte dulce, smantana, branza, unt, cascaval, indiferent de celelalte ingrediente, poate fi preparata la cuptor si denumi papara. Gustul este ceva aparte. De preparat se prepara repede si destul de simplu, chiar daca sunt operatii multe de facut. Ingredientele sunt la indemana oricarui burlac sau a gospodinei care vine seara, tarziu, de la serviciu si a omis a nu stiu cata oara, in aceasta saptamana sa dea o raita prin market si sa achizitioneze niste carne sau peste.