Toti bucatarii renumiti incearca sa se laude cu retetele personale, scriu carti si sustin emisiuni la tv, chiar daca nu se indeparteaza prea mult de retetele traditionale, din tara lor de origine. Multi sefi bucatari chiar incearca, de ceva vreme, sa reinvie bucataria traditionala, motiv pentru care isi indeamna conationalii (fie acestia gurmanzi, gurmeti sau doar fiinte care se hranesc, din nevoia de a exista), spre retete stravechi in care se folosesc doar produse naturale, obtinute direct in camp (nu prin sere sau solarii), produse fara pesticide si fara agenti de crestere.

In goana dupa retete noi, maestrii bucatari alerga pe mai multe continente, dau iama prin bucatariile restaurantelor de lux, dar tot mai des prin pub-uri, bodegi si alte asezaminte de acelasi fel, participa la festivaluri culinare traditionale, dezbat pana la epuizare cu multi localnici, despre combinatii culinare deosebite pe care incearca sa le realizeze apoi, in stil propriu, in propria lor bucatarie. Nu de putine ori apar retete care combina mai multe bucatarii, preparate cu gust deosebit si miroazne tainice. Rareori se vorbeste de esecuri culinare sau cel mai probabil nu vor sa recunoasca.

Fara a avea pretentia ca sunt vreun mare bucatar, ma descurc totusi, rezonabil, in bucataria mea de la bloc, uneori (din pacate, destul de rar) chiar si la gratarul intins la iarba verde. Nu pot sa nu apelez si la unele “combinatii” mai putin ortodoxe, poate doar din curiozitatea de a vedea ce iese, dar si cum reactioneaza cei care consuma bucatele. Nu as zice ca nu obtin de cele mai multe ori gusturi deosebite. Inregistrez uneori si rateuri culinare cum a fost in urma cu vreo 2 ani un experiment culinar cu ciuperci.

Placinta din reteta de astazi are la baza aluat pentru tarta, cel traditional in familie, pe care sotia mea (mesterul bucatar al prajiturilor, dar si al aluaturilor din casa) il face folosind numai margarina Unirea. Folosind alte margarine, nu a obtinut ceea ce era de asteptat, adica un aluat pufos, bine aerat, care creste repede, la rece, in frigider si care se preteaza atat la placinte cat si la tarte.

Ca umplutura am folosit ingrediente din bucatarii diferite – porcarele pentru iarna (din productia proprie, de la Craciun), ton bucati in ulei (din conserva, adus de la norvegieni) si branza dulce, grasa si oua (cumparate de la precupete, din piata).

Ingrediente de trebuinta in reteta: aluat pentru tarta/ placinta, carnati afumati (pastrati in untura), conserva de ton bucati, conserva de ansoa, oua proaspete (de gaina),  branza dulce (de vaci), ceapa, usturoi, verdeturi (ceapa verde, marar si patrunjel verde), ulei de masline, unt proaspat, sare grunjoasa, piper boabe.

Ce aluat se foloseste ? Am folosit aluatul traditional, al familiei, tinut la rece, in frigider.

Nu uitati ! Sa ungeti de 3 ori foaia de aluat, cu margarina si sa impaturiti de fiecare data foaia de aluat in 4, iar dupa fiecare impaturire sa se utilizeze sucitorul.

“Prafuirea” cu faina a blatului din lemn este obligatorie pentru ca aluatul sa nu se prinda de blat.

Umplutura se face din branza dulce, amestecata cu oua de gaina si verdeata (ceapa verde, patrunjel si marar).

In imagine – ingrediente de trebuinta pentru placinta cu ton din conserva, carnat afumat si branza dulce.

Pentru un gust deosebit al preparatului, se vor folosi 2-3 bucati de ansoa, taiate marunt. Se pot folosi si bucati intregi, puse in umplutura de branza.

Intr-o tigaie adanca se caleste in ulei de masline cu putin unt proapsat, ceapa uscata, taiata solzi, un fir de ceapa verde si usturoi uscat, feliat subtire, pana ceapa se moaie usor.

Se asezoneaza cu sare grunjoasa si piper boabe, proaspat macinat, dupa gust.

Daca se taie marunt, feliile de ansoa se pot cali impreuna cu ceapa si usturoiul.

Carnatii afumati, scosi de la untura si incalziti in tigaie se taie sub forma de felii de 1 cm grosime.

Aluatul scos din frigider se intinde cu sucitorul pana se obtine o foaie cu grosimea de 1 cm.

Foaia de aluat se pune intr-o forma pentru placinta, modeland marginele dupa forma tavii.

Se desface capacul de la conserva de ton si se taie tonul, dupa gustul fiecaruia, in felii subtiri.

De ce se inteapa foaia de aluat ? Foaia de aluat se inteapa cu o furculita, pentru ca in timpul coacerii sa aiba pe unde iesi aburul format in timpul coacerii preparatului, aluatul sa se coaca bine si placinta sa ramana crocanta.

Peste aluatul din tava de copt se pune in straturi, ceapa calita si branza dulce amestecata cu oua si verdeata. Se aseaza deasupra feliile de carnat afumat si feliile de ansoa (daca nu au fost maruntite si calite impreuna cu ceapa).

Tava de copt se introduce in cuptorul incins al aragazului, la foc potrivit. Coacerea este terminata cand aluatul se desprinde de marginile tavii de copt si placinta este rumena la suprafata.

Placinta se serveste calda cu muraturi in otet. Un pahar cu bere rece, neagra, va fi bine primit.

Placinta se poate lua si la serviciu, a doua zi sau se poate consuma dimineata, la mic dejun. Poate fi incalzita la microunde sau servita rece.

Pofta buna voi frati gurmanazi si voi frati gurmeti de pretutindeni, oriunde va veti afla pe mapamond ! Nu ezitati sa  inventati propriile voastre retete, din ingredientele preferate, care va plac cel mai mult. Aromele si gustul preparatelor voastre depind nu in ultimul rand, de calitatea ingredientelor folosite. In timp, veti avea retete pe care le veti pregati cu placere ori de cate ori simtiti nevoia de a o face.