In aceasta perioada, porumbul fiert in cratite imense, de catre jupanite vesele si bune de gura (care te „agata” de mana cand treci pe langa ele, prin piata sau pe la colturile strazii), este delicatesa cu care se poate face un ban gramada, ca doar oferta – ia conasule, e doar 3 lei druga, este greu de refuzat.
Porumbul copt in spuza (cenusa ramasa pe blatul cuptorului din caramida, bine incins, dupa ce jarul este indepartat), era o delicatesa pentru noi copii, nerabdatori sa infulecam ceva (soricelul din burtica, facea ravagii si trebuia potolit cumva 😀 ), pana ce friptura la cuptor era bine patrunsa, pentru a putea fi servita.
Nici porumbul facut pe gratar sau direct pe jar (la iarba verde), nu este de refuzat. Trebuie doar, sa fii prin zona, sa-l intorci la momentul oportun, pentru a nu se coace prea tare sau chiar sa se faca scrum. 🙁
Ingrediente de trebuita in reteta: un trunchi de platica, la 1,5-2 Kg, cateva drugi de porumb nou, cateva sfecle rosii, mici, cu codita de frunze verzi, cu tot, usturoi, verdeata (patrunjel si marar), ulei de masline, sare grunjoasa, boabe de piper, un ardei iute, lamaie.
Cumparaturile ! Inainte de a merge la piata si la market pentru a face cumparaturile, te uiti sa vezi ce ai prin camara si prin frigider. Nu are rost sa faci stocuri si apoi sa arunci, daca alimentele se degradeaza. 🙁 🙂 Platica mare, la 2-3 kg/ bucata are carne dulce, oase mari si putine, avantaje care nu pot fi ignorate, de gurmanzii adevarati, mai mult sau mai putin, cunoscatori. Acest peste se cumpara, de regula, cand il gasesti, fara a sta pe ganduri, ca altfel ratezi momentul. Se curata de solzi, branhii si la interior. Se detaseaza capul si coada (din care, candva, va iesi o ciorba de peste minunata), iar trunchiul se pastreaza intreg, la congelator, in punga din plastic alimentar (mai nou, se gasesc prin market, pungi cu „fermoar”, minunate pentru a pastra peste, carne, legume). Daca vrei (nu ai mancare deja gatita sau altceva programat) poti sa pregatesti pestele imediat ce l-ai cumparat (gustul preparatului va fi si mai bun).
Important ! Daca ai congelat pestele, acesta trebuie decongelat treptat, la frigider, in cateva ore sau lasat la temperatura camerei, in bucatarie, dar sa nu fie prea cald. Acest gen de decongelare, va mentine sucul in peste, fara ca acesta sa se deshidrateze. Decongelarea pestelui, la cuptorul cu microunde este un afront adus bucatarelii. Nici socul termic (cufundare in apa fiarta cu sare, pentru cateva secunde), nu este indicat. Soc termic se poate aplica numai fileului de peste congelat cu glazura (strat gros) de ghiata si numai daca gospodina este in criza de timp.
Pestele se macereaza la rece, in frigider, 15 minute, stropit cu zeama de lamaie, presarat cu sare grunjoasa, cimbru uscat si piper boabe, proaspat macinat.
Sfecla rosie se taie in jumatati sau in sferturi, dupa cat este de mare. Bucatile de sfecla si drugile de porumb, tavalite prin ulei de masline, se presara cu sare grunjoasa, cimbru uscat, piper boabe, proaspat macinat.
Pestele se stropeste cu ulei de masline si se pune pe gratarul cu cuva, direct pe flacara aragazului. In cuva gratarului se pune apa rece, o crenguta de cimbru, boabe de piper si foi de dafin.
Pe gratar se aseaza, langa peste, felii de sfecla rosie si drugi de porumb.
Se potriveste flacara aragazului, astfel incat sa nu bata direct pe peste sau pe legume.
Vorba vine, trebuie impacata si capra si varza ! De regula, pestele se prepara la foc iute, pentru a ramane in suc propriu, iar legumele, la foc potrivit, pentru a se coace, fara a se arde. Voi gospodine, veti stii cu siguranta sa va descurcati, nu chiar de la inceput, dar oricum nu au intrat zilele in sac. Primii 10-15 ani, de stat prin bucatarie, sunt mai grei, apoi totul merge snur. 😛
Cu capacul pus pe gratar, nu avem prea mult timp la dispozitie (maxim 20-30 de minute, dupa marimea pestelui), timp de care trebuie profitat din plin.
Capacul gratarului se va incalzi puternic, situatie care orice gospodina trebuie sa o exploateze.
Sfecla rosie, coapta suplimentar, poate fi folosita pentru o salata de sfecla rosie, delicoasa, motiv pentru care se poate prepara in cantitati mai mari, folosind capacul incins al gratarului.
Intr-o folie din staniol, se pune sfecla taiata in bucati, asezonata, cum am aratat mai sus.
Se fac pachetele, cu felii de sfecla, puse in folie de aluminiu, iar pachetelele se aseaza pe capacul incins al gratarului, pus pe flacara aragazului.
Este timp suficient pentru a se pregati un mujdei de usturoi, cu verdeata. Cateii de usturoi pisati in piulita bunicii sau cu clestele special, cumparat din magazinele cu turcisme, se freaca cu sare grunjoasa. Usturoiul pisat se amesteca cu verdeata (patrunjel si marar), tocata fin, ulei de masline si putin otet din mere si miere sau zeama de lamaie. Ingredientele se freaca cu o furculita, pana amestecul devine o pasta albicioasa.
In mujdei se poate adauga smantana sau iaurt, caz in care nu se mai adauga acreala.
Pestele trebuie intors o singura data, pentru a nu se rupe. Din pacate, cu oricat ulei ai unge pestele, tot mai scapa printre drevele gratarului, se prinde si se arde. 🙁 Pestele se incearca cu o scobitoare sau cu varful cutitului si daca nu iese sange este facut.
Mic secret ! Cand este facut, porumbul se rumeneste putin si devine crocant. In timpul coacerii, porumbul se mai unge cu ulei de masline, pentru a ramane fraged, altfel se va intari.
Pestele se va patrunde mai repede. Pentru a nu se arde, se scoate de pe gratar si se stropeste cu un amestec de zeama de lamaie si ulei de masline.
Adevaratii gurmanzi il presara cu mujdei.
Redevenirea pestelui, mustos ! Pestele redevine mustos si se pastreaza cald (pana se serveste), pe o farfurie, acoperita cu un capac de inox, timp in care se patrund sfeclele de pe capacul gratarului si se fragezeste porumbul.
Preparatul se serveste cald, cu un ardei iute alaturi si o jumatate de lamaie. Mujdeiul sa fie la indemana. Trebuie sa tii cont de gusturile fiecaruia. 8)
Un paharel de vin alb, demisec, rece, va face festinul deosebit.
Atentie ! Nu se desfac pachetelele cu sfecle, daca acestea se afla pe capacul gratarului si/ sau focul este deschis sub gratar. Pachetelele cu sfecle se desfac cu grija, intr-o farfurie. Aburii stransi in folia de aluminiu fac deseori victime, pe care le parlesc pe maini. Orice meserie are riscurile ei. Nici meseseria, de bucatar, chiar ocazional, nu este scutita ! 😕
Sfeclele coapte, in plus, se pun intr-un bol de sticla si se prepara o salata de sfecla rosie .
Sfecla coapta se improspateaza cu ulei de masline si otet balsamic. Se presara verdeata (patrunjel, marar, leustean, frunze de busuioc), tocata fin, dupa gustul fiecaruia, verdeata amestecata sau numai dintr-un fel anume.
Se presara hrean proaspat ras si se amesteca bine, toate ingredientele, pana sfeclele se incarca cu ulei de masline si devin lucioase.
Salata de sfecla rosie poate fi pastrata si la borcan, inchisa ermetic. Daca in loc de otet balsamic se pune un amestec de otet din vin si apa 1:3, fierbinte, salata se poate pastra pana iarna. Daca se pastreaza mai mult timp nu se mai pune verdeata si hrean, aceste ingrediente urmand a fi adaugate cand se consuma.
Salata de sfecla rosie poate fi servita cu friptura de porc sau friptura de berbecut.
Pofta buna frati gurmanzi de pretutindeni, oriunde va veti afla pe mapamond ! Ce ar fi daca v-ati propune, ca de 2-3 ori pe saptamana sa va satisfaceti cele mai ascunse gusturi culinare, preparand ceva pentru sufletelul vostru ? Incerc sa va sugerez niste retete, care daca nu intotdeauna sunt simplu de pregatit, cu siguranta sunt gustoase. Nu or fi ele, retetele mele, chiar dietetice, dar folosesc numai ingrediente naturale, verificate in timp, de mine. In cercati, nu veti regreta.