Genul acesta de salate se pregatesc la repezeala atunci cand ajuns tarziu acasa, de la serviciu sau din delegatie, te paste foamea, iar prin frigider sau prin camara cam bate vantul si ca urmare nu ai prea multe variante de a o potoli. Ar fi o solutie, sa cauti un birt, la coltul blocului, unde se serveste ceva uitat prin cuptorul cu microunde sau sa te opresti la coltul strazii, sa cumperi ultimii covrigi sau o gogoasa rece, dar oboseala te frange si te multumesti cu ce poti sa prepari la iuteala, la tine in bucatarie. 🙁
Sunt motive intemeiate pentru care este bine ca atunci cand dai iama prin market, sa te aprovizionezi si cu 2-3 conserve de ton, bucati sau maruntit, 2-3 conserve sau 1 borcanel de ansoa, 2- 3 cutii cu ciuperci conservate in saramura, niste paste fainoase (pene sau sfredele, melcisori sau tuburi mai groase, paste late). Prin frigider nevoia te invata sa ai mereu niste oua, ceva branza sarata si/ sau cascaval afumat, masline. 😛
Uite asa, din aproape in aproape, am mentionat ingredientele de trebuinta in reteta: paste fainoase tip pene, ciuperci conservate sau proaspete, cateva fileuri de ansoa, ton bucati de la conserva, o legatura de patrunjel verde, o rosie, 2-3 fire de ceapa verde, 1 fir de usturoi verde, 3 frunze de busuioc verde.
Ceapa, usturoiul si verdeata se toaca mai mare. Ciupercile conservate se taie rondele subtiri sau daca sunt micute, se lasa intregi.
Ciupercile proaspete se taie rondele subtiri si se calesc intr-o tigaie, cu putin ulei de masline, asezonate cu sare grunjoasa si piper boabe, proaspat macinat.
Pentru a da stralucire ciupercilor, se adauga o lingura de unt proaspat, din cel galben, cumparat de la ciobani.
Nu strica, pentru o savoare in plus ! Peste ciupercile calite, se picura coniac sau vin alb, dulce si se amesteca cateva secunde cu o lingura de lemn, pana se evapora alcoolul si ramane doar mireasma de fruct.
Peste ciupercile calite se adauga ceapa si usturoiul verde, tocate, care se unduiesc putin, fara a se cali complet.
Pastele fainoase (pene, melcisori, tuburi, sfredele sau – de care ai) se fierb in apa rece cu sare grunjoasa si cateva picaturi de ulei de masline, cca. 6-7 minute. Pastele se pun in apa cand aceasta incepe sa fiarba.
Cel mai sigur si mai sigur ! Pastele se fierb cu 1 minut mai putin decat scrie pe pachet, pentru a ramane o idee mai tari. In salate, prin macerare, pastele se vor muia suficient pentru a fi si pe placul celor mai mofturosi. 😛
Tonul bucati si fileurile de ansoa se taie mai marunt si se stropesc cu zeama de lamaie. Se lasa la macerat cateva minute.
Mici secrete ! Daca tonul a fost conservat in ulei de masline, nu se scurge de ulei. Daca nu vrei sa mananci un preparat mult prea sarat, se gusta tonul si fileul de ansoa pentru a putea aprecia cat de sarate sunt, urmand ca dressingul pentru salata sa fie facut ca atare. 😕
Pastele fainoase fierte, scurse intr-o sita, se adauga peste ciupercile si verdeata, gata calite.
Ingredientele se amesteca cu grija pentru a nu se sparge penele.
Se pregateste un dressing din ulei de masline (nu prea mult pentru ca ciupercile au fost calite), sare grunjoasa (in functie de cat de sarate sunt tonul si in special fileurile de ansoa), piper boabe, proaspat macinat, zeama de lamaie (dupa gust, pentru ca s-a mai pus anterior pe peste).
Pastele si ciupercile se pun intr-un castron si se amesteca cu tonul si cu fileurile de ansoa. Se adauga dressingul si se amesteca, cu o lingura de lemn, pentru omogenizarea salatei.
Se presara patrunjel verde tocat marunt.
Numai pentru gurmanzii profesionisti ! In salata se pot adauga oua fierte, cat mai tari, taiate in rondele si/ sau masline. Cateva rondele de ardei iute, proaspat, poate accentua gustul salatei. 8)
Cei mai „inraiti” gurmanzi, in loc de dressing, pot prepara o maioneza dintr-un galbenus de ou, o lingurita de mustar iute, un praf de sare grunjoasa, piper macinat si ulei de masline cat incape. Ingredientele se freaca cu o furculita, adaugand treptat uleiul de masline.
Pentru decorarea salatei si starnirea simturilor se adauga cateva felii de rosie sau de gogasar conservat in otet.
La o asa salata delicioasa nu poate lipsi un pahar de vin alb, dulceag.
Pofta buna frati gurmanzi de pretutindeni, oriunde va veti afla pe mapamond ! O intamplare mi-a adus aminte de ce in urma cu mai multi ani m-am hotarat sa incerc sa prepar diferite retete doar gandindu-ma ce gust avea ceea ce am mancat si cum arata preparatul in farfurie. Ulterior, in timp, citind prin carti sau prin retetele „mostenite” de sotie (de la mama mea si de la mama ei, de la o matusa, de la un unchi), m-am perfectionat. Mi-a folosit enorm statul cand eram copil, in preajma mamei, cand aceasta gatea. Am intrat in vorba cu o vanzatoare de la un stand cu carti de bucate. Aceasta imi lauda baietii ei care stiu sa pregateasca retete, doar citind prin cartile pe care ea le vindea. I-am zis – Bravo si am remarcat ca numai cine nu vrea sa gateasca, nu stie si prefera sa rabde de foame. In final, doamna mi-a zis o zicala actuala, adecvata progreselor civilizatiei – inainte, fetele gateau ca mama, acuma fetele beau ca tata. De fapt de ce imi place sa gatesc si am inceput sa scriu retete pe acest blog ? Nu suport sa vad diverse fate, cu aere de mari vedete pe la televizor, care se lauda ca nu stiu sa gateasca.
Aproape am terminat de preparat salata aceasta. Eu m-am ocupat de cele calite, ca e wok-ul prea mare si greu pentru manuta logodnicei mele. Ea bombane acum ca i-a sarit uleiul din conserva cu ton pe aproape peste tot cand a deschis-o (nu ma lasa sa o deschid eu, fiind mandra de sculisoara ei germana cu rotite si cutite) 😀 Domnule Gigi, tot respectul pentru blogul dumneavoastra. Si nu doar retetele, dar si felul in care le „povestiti”. Sunt de-a dreptul impresionat de retetele „clasice” din carnuri. Pe balcon ma astepta doua borcane de carne in untura, tot dupa reteta dvs., le mai las un pic acolo (de doua saptamani le tot las, dar mi-e greu), ca sa se imprieteneasca bine compozitia, si sa se „rugineasca” untura asa cum imi aduc aminte din copilarie. Tine-ti-o tot asa, ma plec.
Lucrul in doi, in bucatarie este util, in special cand vor aparea copii, care si ei trebuie bagati in seama, ideiile lor culinare fiind la un moment dat decisive. Pastreaza un borcan de porcarele pentru cand vor aparea pe piata rosiile romanesti de gradina, acelea lunguiete ca o para pergamuta, rosii care in popor se numesc tata caprei. Atunci cu siguranta o sa-ti para rau ca nu ai mai multe borcane cu porcarele, pentru a face omleta la tigaie, prajina la cuptor sau porcarele la gratar.