In peregrinare mele prin market pentru a cumpara ceva de pregatit la iuteala (bat-o vina de canicula), am ochit in galantar niste „mici” mai grosi si mai lungi. Initial nu le-am dat importanta, reclama pe tava cu produs refrigerat fiind scrisa cu litere mici (in bine cunoscutul spirit romanesc exista lege, sa se scrie mare, prevedere pe care o baga in seama insa, numai initiatorul legii) si ca orice tinerel care se respecta, aflat la varsta a treia si care nu poarta tocul cu ochelari de vedere dupa el prin urbe, nu am vazut ce scrie. Poza cu „micii” mi-a ramas pe retina si pe la capatul sirului de galantare m-am intrebat de ce erau asa uriasi „micii” aia, motiv pentru care m-am intors sa ma lamuresc. Am descifrat ca scrie – chebab si unde mai pui ca era si la promotie, expirand a 3-a zi.
Amintiri, amintiri …. ! Prin ganduri mi-au trecut imediat cateva amintiri din anii facultatii, cand la carciuma Zori de zi, o locatie lunga si ingusta, de abia treceau 2 oameni unul pe langa altul (azi pe locul acela este amplasat Teatrul National din Bucuresti) se servea chebab cu pilaf si muraturi taranesti cu nelipsita bere la halba. Parca l-am vazut imediat pe arabul/ turcul de langa lancea din fier (montata intr-un dispozitiv rotativ, vertical) plina de carnuri (vita si oaie, felii subtiri puse alternativ, una peste alta, formand o capita, precum cea de fan), care se invartea in jurul focului (flacari albastre, de aceeasi marime, parca erau masurate cu rigla) care tasnea dintr-o teava verticala. Cand carnea era perpelita bine, venea omul cu un cutitoi lung si cu lama foarte subtire cu care taia partea fripta a capitei de carne, de sus in jos, pe toata lungimea capitei care se invartea. Bucatile de carne fripta, taiate cu cutitoiul, cadeau intr-o tava imensa, tinuta cu greu, in maini, de ajutorul de bucatar, doar in timp ce seful taia carnea. Din tava pusa apoi pe tejghea, fiecare flamand (mai mereu erau la coada 4-5 persoane) se servea dupa cat il tinea stomacul/ dupa cat dorea, folosind un furcoi din fier cu maner din lemn cu care lua carnea. Tava era mereu plina cu carne fripta, aburinda. Nu existau pauze la frigerea carnii. Cand nu tinea tava, ajutorul de bucatar pregatea alta lance, pe care aseza carnurile. Muraturile taranesti tronau pe masele puse pe centrul locatiei, intr-un castron adanc, mereu plin. Muraturile nu intrau in pretul mancarii. Pentru bere treceai pe la casa, langa care era butoiul cu bere si unde primeai berea, la ochi iti aprecia fata de la casa, cantitatea de carne pusa de tine in farfurie, iar dintr-un cratitoi aburind iti adauga dublu/ triplu (la cerere) pilaful. Pateai o suma modica, 2-3 lei mancarea plus 3 lei halba/ 2 lei tapul. Dupa ce am servit din „mici” preparati acasa, papilele mele gustative si-au amintit de gustul chebabului servit in tinerete.
Sunt oarecum derutat … ! Prin locatiile de astazi arabii servesc chebab din carne de pui (pulpe si piept), folosind dispozitivul deja descris de mine. Nu am fost curios sa aflu gustul acestui chebab nefiind folosit acelasi fel de carne fripta. Aspectul de „mici” al chebabului cumparat, din carne tocata mare, amestecata bine si inghesuita pe bat, nu mi-a dat mare incredere. Am fost incantat insa, sa regasesc gustul stiut al chebabului.
Pentru ca tot a venit vorba de mititei ! Din retetarul familiei nu lipsesc retete cu mititei pregatiti pe gratar – mititei cu legume in folie, la gratar sau mititei la gratar cu ghiveci de legume, mititei trasi la tigaie – mititei campenesti cu carne pregatita in casa, insotiti de tot felul de garnituri din legume si chiar retete mai sofisticate – mititei la tigaie si spata de miel la tigaie cu coniac flambat.
Ingrediente de trebuinta in reteta: rulouri de chebab gata pregatit (cumparat din market), ingrediente pentru salata de sezon (rosii, castraveti, salata verde, ridichi, marar si patrunjel verde), legume preferate (varza, dovlecei, conopida, brocoli, morcovi, telina, gulie, etc.) pentru pregatit chiftelute din legume, oua de gaina, faina alba/ pesmet, branza telemea de oaie/ cascaval/ mozarella, smantana grasa, unt proaspat, ulei de rapita, ulei de masline, sare grunjoasa, piper boabe, otet de mere si miere/ lamaie.
[ingredients title=”Ingrediente”]
- chebab cumparat sub forma de rulouri,
- legume (varza, dovlecei, conopida, brocoli, etc. – o singura leguma sau 2, in amestec) pentru chiftelute,
- legume pentru salata de sezon (rosii, castraveti, ridichi, salata verde, etc.),
- branza telemea de oaie/ vaca sau mozarella,
- smantana grasa,
- unt proaspat.
[/ingredients]
Rulourile de chebab se pun pe gratarul din fonta, asezat pe flacara mare a aragazului. Gratarul trebuie sa fie bine incins, sa sfaraie cand se pune carnea.
Chebabul se frige la foc iute, intorcandu-se rulourile pe toate partile, folosindu-ne de frigaruia din lemn.
Se urmareste frigerea prin schimbarea culorii carnii in jurul frigaruii din lemn.
In timpul frigerii chebabului se pregateste o salata de sezon – legume plus salata verde, marar si patrunjel verde, ceapa verde, sare grunjoasa, ulei de masline, otet de mere si miere/ zeama de lamaie.
Pe o farfurie intinsa se serveste chebab fript si salata de sezon.
Cand ceva este bine pregatit se cunoaste ! Este chebab adevarat, nu intra la apa in timpul frigerii precum unii mititei din comert. Un gurmand superprofesionist poate incerca sa serveasca 2 rulouri de chebab la o masa. Personal nu am reusit, desi am fost tentat. Asa-i cand regasesti gusturile din tinerete si doar poftele, fara a mai putea face fata.
[directions title=”Reteta pas cu pas”]
- Frigere rulouri de chebab pe gratarul din fonta asezat direct pe flacara mare a aragazului.
- Pregatire salata de sezon.
- Pregatire chiftelute din legume, prajite.
- Servire preparat cu salata de sezon sau cu legume feliate sau cu chiftelute din legume si cu smantana grasa si seminte de in.
[/directions]
Daca se doreste o garnitura mai elaborata, niste chiftelute din legume sunt bine venite.
De data aceasta, nu le-am pus la cuptor ci am prajit chiftelutele din legume in amestec de ulei de rapita si unt proaspat.
Chebabul fript se serveste cu chiftelute din legume si felii de rosii si felii de castraveti.
Nu este nicio greseala daca se serveste mustar la acest preparat si paine calda.
O bere rece nu va fi refuzata de niciun gurmet, chiar daca este singuratic.
Chiftelutele din legume pot fi servite cu smantana grasa pe care se presara seminte de in, sanatoase pentru digestie.
Pofta buna voi frati gurmanzi si voi frati gurmeti de pretutindeni, oriunde va veti afla pe mapamond ! Incet, incet, reapar prin vitrinele frigorifice din magazine, tot mai multe produse, in special semipreparate, care respecta vechile retete, traditionale. Producatorii nu au incotro si daca doresc sa-si vanda marfa in continuare, aceasta trebuie sa respecte normele de productie, fara a mai adauga tot felul de inlocuitori pentru ingredientul de baza sau coloranti, stabilizatori, etc. Poate fi un semnal bun pentru consumatorul de zi cu zi.