Gasca este pasarea domestica care, cred eu ca este prea putin apreciata in actuala bucatarie, desi in gastronomia romaneasca, mostenita de la mosii si stramosii nostri i se dadea atentia cuvenita. Nu am cunostinta ca in tara, in prezent, sa existe vreo ferma care sa creasca gaste, in principal. Prin market am gasit de cateva ori ficat de gasca, pulpe si piept de gasca, refrigerate si de 2 ori gasca intreaga, refrigerata. Dar nu sunt din productia interna, ci de la polonezi sau de la unguri, la preturi pe masura importului. Ca si cum pe la noi nu ar mai exista rauri, porumb si poienite inverzite. Carcotasii pot spune ca delicatesele costa. In copilaria mea, crescand printre carduri de gaste, nu pot fi de acord cu astfel de carcoteli. Nu inteleg de ce nu se gaseste solutia magica care sa-i incurajeze pe crescatorii autohtoni de pasari, sa-i faca sa se asocieze pentru a putea vinde marfa in market-uri. Gasesti in market carne si maruntaie de pui (inca este loc pentru mai bine) si timid, carne si facatei de rata, rareori rata intreaga refrigerata, romaneasca. Nu vreau sa cred ca nu se doreste la nivel de decizie, desi aceasta ar putea fi o prima concluzie.
Amintiri, amintiri …. ! In copilaria mea, in curtea casei, gastele isi aveau locul lor bine stabilit, pe langa gainile outoare si puii tineri. Ratele se regaseau mai rar prin curte pentru ca macaneau si deranjau linistea casei dupa cum sustinea mama. Nu pot sa uit gasca – seful cardului, cumparata de tata la botezul meu drept gascan, care cand s-au dus sa-l scoata din cotet pentru a-l taia, au gasit un ou langa pasare. Consiliul de familie a hotarat ca gasca sa fie pastrata si ulterior s-a dovedit a fi o alegere buna. Gasca a facut multi ani cele mai multe oua, nu a clocit niciodata, dar a preluat in fiecare primavara bobocii si a condus cardul. Imi placea sa privesc cum se intorcea cardul de gaste de la rau, spre seara, in sir indian, cu ea in frunte, leganandu-se alene. S-a sfarsit de batranete cand eu aveam vreo 12-13 ani, desi am banuit ca a fost calcata de o masina (vorbe). Nu mi-au confirmat niciodata ca gasca ar fi fost calcata de masina, chiar daca am intrebat. Rareori mai vezi astazi carduri de gaste pe malul raurilor si prin poienite unde gloata de copii se zbenguie de dimineata pana seara. O data cu taierea porcului crescut in curte se taiau si gastele (cele de sacrifiu), pastrandu-se in untura de porc, la garnita, impreuna cu carnea de porc afumata. Rareori se cumpara alta carne in afara celei crescute in propria curte. Nici nu gaseai carne prin galantarele alimentarelor, doar rareori prin macelarie, ceva carne de vita si carne de oaie. Prin targul de saptamana se gaseau gaini/ pui, mai rar – rate si curcani, uneori gaste; miei/ iezi, purcei/ porci, berbecuti, dar numai in sezonul de sacrificare. Cand taia vreun prieten de-al tatei, din ograda lor, ne mai aduceau cate o pulpa de berbecut sau de vitel, contracost, normal.
Ce retete pregatim in familie din carne de gasca ? Retetele de familie, mostenite sunt ceva mai numeroase. Pe masura ce gasesc de cumparat, gaste intregi, mi-am propus sa incerc toate retetele, riscand chiar cateva idei proprii. Pregatim in familie: ficatei de gasca cu humus, omleta cu ficat de gasca, mamaliga ciobaneasca cu tate si ou de gasca; gasca cu portocale. Am gasit de cateva ori prin galantare, spinari de gasca, congelate, aduse de la unguri. La inceput am stat in dubiu daca sa cumpar sau nu. Am cumparat si nu am regretat. Dupa decongelare, am gasit spinarile pline de grasime de gasca, pe care au adunat-o si am facut untura de pasare, oasele cu ceva carne le-am fiert si am facut o ciorba acra. Untura de gasca da un gust deosebit la supe si mancarici de legume. Copiii fiind, mama ne dadea pe la ora 5 dupa amiaza, paine cu untura de gasca si boia de ardei dulce. Asa o povatuise un batran doctor de familie pe care mama il intreba ori de cate ori, copii fiind aveam cate o raceala.
Ingrediente de trebuinta in reteta: piept de gasca, conopida intreaga, ardei gras, rosii/ suc de rosii, ulei de rapita, ceapa, sare grunjoasa, piper boabe, patrunjel verde.
Ingrediente
- piept de gasca,
- conopida,
- suc de rosii.
Se foloseste o bucata din piept de gasca, cu piele cu tot.
Pieptul de gasca se spala sub jet de apa calduta si se tamponeaza cu hartie absorbanta. Daca se cumpara refrigerat poate avea urme de puf, care este nevoie a fi indepartat prin smulgere cu o penseta fina.
Oarece secret culinar ! Pieptul de gasca se inteapa de multe ori cu varful unui cutit bine ascutit pe partea cu piele pentru ca grasimea sa iasa in timpul prajirii, sa invaluie carnea in aburi fierbinti si sa rumeneasca pielea care devine crocanta.
Se adauga sare grunjoasa, din belsug, pe partea cu pielea intepata a pieptului de gasca.
Reteta pas cu pas
- Spalare piept de gasca, intepare pe partea cu piele.
- Prajire piept de gasca intr-o tigaie bine incinsa, mai intai pe partea cu piele intepata si apoi pe partea cu carne. Se prajeste pana carnea devine rozalie si pielea usor aramie.
- Scoatere piept de gasca prajit din tigaie si asezare intr-o tava de copt. Acoperire tava de copt cu hartie de copt umezita.
- Coacere piept de gasca in cuptorul incins al aragazului la foc potrivit timp de 10-20 de minute.
- Lasare piept de gasca, scos din cuptor, acoperit cu hartia de copt, sa se odihneasca tot atata timp cat s-a copt.
- Pregatire mancare de conopida.
- Servire piept de gasca feliat subtire cu garnitua din mancare de conopida.
Se incinge o tigaie cu margini inalte si cand tigaia fumega, se aseaza pieptul de gasca cu pielea pe tigaia incinsa.
Cand pielea s-a rumenit si grasimea de gasca s-a intins in tigaie, se intoarce bucata de piept de gasca, folosind o furculita/ cleste de bucatarie, pe partea cu carne.
Prajirea pieptului de gasca se face la foc mare (atentie, sare din tigaie grasime incinsa si nu stii incotro se duce…), in timp scurt, pe ambele fete.
Nu este nicio greseala ! De obicei, gastele gasite prin market au foarte multa grasime fiind ingrasate rapid de catre fermieri, cu cereale combinate, pentru a se folosi in principal, ficatul, care este o adevarata delicatesa culinara. Daca se doreste ca grasimea sa iasa cat mai multa din bucata de piept de gasca, se cresteaza pielea pana la carne. In acest caz, carnea va iesi in final putin mai tare. Daca s-a crestat pielea de pe pieptul de gasca, grasimea formata se poate colecta total sau partial doar, in borcane cu capac etans, urmand a fi utilizata ulterior la supe si mancarici pentru un gust deosebit.
Pieptul de gasca perpelit se scoate din tigaie si se aseaza intr-o tava de copt cu pielea in sus.
Pieptul de gasca se prajeste in tigaie doar atat cat carnea sa devina rozalie.
Tava de copt se acopera cu hartie de copt umezita sub jet de apa rece si stoarsa.
Tava de copt se introduce in cuptorul incins al aragazului, la foc potrivit, pentru 10-20 de minute in functie de marimea pieptului de gasca si de preferinta gospodinei la coacerea carnii de gasca.
Se pune la fiert o conopida intrega intr-o oala cu apa clocotita in care s-a pus sare grunjoasa.
In tigaia in care s-a prajit pieptul de gasca se caleste in putina grasime de gasca/ ulei de rapita, ceapa taiata rondele, tulpina de telina taiata fin, ardei gras taiat fasii si rosii taiate rondele.
Nu este nicio greseala ! Se poate folosi amestec de ardei si rosii pregatite de cu toamna cu sau fara suc de rosii.
Conopida fiarta pe jumatate (intra destul de greu varful cutitului in buchetele) se scoate pe o farfurie si se desface in buchetele mari.
Legumele calite se pun intr-o cratita impreuna cu buchetelele de conopida si se continua calirea, amestecand cu o lingura din lemn in compozitie, cu atentie, sa nu se rupa buchetelele de conopida.
Garnitura din conopida cu rosii este gata cand legumele sunt fierte, dar buchetelele de conopida raman intregi.
Mancarea de conopida se asezoneaza cu piper boabe proaspat macinat si foarte putina sare grunjoasa (s-a folosit multa sare la prajirea pieptului de gasca). Se presara patrunjel verde si ceapa verde tocate marunt.
Tava de copt se scoate din cuptorul aragazului si se lasa carnea sa se odihneasca cel putin atata timp cat a durat coacerea pieptului de gasca. In acest timp, carnea de gasca se va mai coace si va redeveni mustoasa. Apoi se poate felia, folosind un cutit bine ascutit.
Preparatul se serveste pe farfurii intinse impreuna cu felii de rosii galbene.
La acest preparat delicios merge de minune un pahar cu vin alb, sec, rece.
Pofta buna voi frati gurmanzi si voi frati gurmeti de pretutindeni, oriunde va veti afla pe mapamond. Delicatetea, gustul si miroasele acestui preparat divin vor fi cu siguranta pe placul tuturor gurmanzilor si gurmetilor care il vor cinsti asa cum se cuvine. Laudele aduse gospodinei nu vor fi niciodata suficiente.