Nu stiu cata lume apreciaza urzicile asa cum se cuvine. In copilaria mea, de mic mergeam cu bunica, pe marginea raului si de pe lunca din marginea apei adunam urzici crude, abia rasarite de sub zapada care se topea. Abia asteptam sa ajungem acasa si din mana de urzici culese voiam sa pregateasca urzici batute cu ou ochi deasupra. Era si o ocazie de a mai manca un ou in ziua respectiva, stiut fiind ca iarna, oul fiert in gura sobei (servit la micul dejun) era preferatul meu. Mama si bunica se faceau ca au uitat ca si dimineata servisem un ou fiert. Cu cat oul fiert, dimineata, era mai mare (de rata, de curca sau de gasca) cu atat bucuria mea culinara, de copil, era mai mare.

Bucuriile culinare ale copilariei dispar greu ! Nu as zice ca acum, dupa trecerea multor ani, ouale fierte nu se mai numara printre preferintele mele culinare, ba din contra.

Astept de fiecare data cand incepe sa dea coltul ierbii, sa apara urzicile pe piata pentru a da tarcoale, doar, doar, le gasesc pe tarabe aduse de batrane, la fel de nerabdatoare ca si mine sa-si detoxifice organismul dupa incercarile grele din timpul iernii, cu carne si carnati afumati, porcarele agatate la rece, sub streasina casei (la garnita nu se umbla inca, se asteapta inceperea muncilor la camp).

Urzicile pregatite asa cum se cuvine – urzici batute, servite simplu sau cu slanina afumata, cu carnat afumat sau drept garnituri la fripturi – pulpa de vitel in sos de bere, cu piure’ de urzici sau la peste sunt adevarate delicatese.

Ingrediente de trebuinta in reteta: urzici proaspat culese, piept de rata, slanina afumata, ceapa, usturoi, sare grunjoasa, piper boabe, unt proaspat.

Urzicile batute se pregatesc ca in reteta marcata.

Nu este obligatoriu ! Garnitura de urzici batute este destul de consistenta (preparatul este gros). Nu se adauga apa sau supa in urzicile batute. Altereaza gustul preparatului. Nu se adauga nici faina pentru ingrosare. Nu se va mai simti gustul de urzica. Pentru a se subtia putin garnitura, se pot adauga rosii congelate, decojite sau putin suc de rosii. Pentru o textura luminoasa a urzicilor se adauga o lingura de unt proaspat.

Ar fi un pacat gastronomic pentru savoarea preparatului ! Pieptul de rata se foloseste cu piele cu tot. Nu se dezoseaza, pentru a pastra carnea ferma pe os. Pieptul de rata are suficienta grasime pentru a se obtine un preparat delicios si nu este nevoie de alta grasime. Nu se indeparteaza grasimea de pe carne.

Pieptul de rata se cresteaza in romburi, pe intreaga grosime a pielii si grasimii, pana la carne, folosind un cutit bine ascutit.

Secret culinar bine pastrat de profesionisti ! Nefiind bucatar profesionist, nimic nu ma impiedica sa-l spun. Pieptul de rata se asezoneaza cu mai multa sare grunjoasa decat se pune de obicei in retetele fiecaruia dintre noi (nu va sara excesiv preparatul, doar va ajuta la scoaterea grasimii din carne si topirea acesteia) si putin piper boabe proaspat macinat. Sarea grunjoasa se freaca printre taieturi pentru a patrunde peste tot in grasimea cruda de pasare.

Pieptul de rata sarat, se prajeste cate 2 minute pe fiecare parte intr-o tigaie cu margini inalte (sa nu sara untura fierbinte din tigaie), bine incinsa (sa iasa fum din tigaie). La inceput, pieptul de rata se pune la prajit, cu pielea in jos, in tigaie.

In timpul prajirii, grasimea se topeste si sfaraie in tigaie. Cand se strange grasime in tigaie, iar pielea este usor rumenita, se intoarce pieptul de rata in tigaie si se prajeste in untura de pasare si partea cu carne.

Cum se face coacerea pieptului de rata ? Pieptul de rata, cu carnea in jos, spre tava de copt, se trece cu grasime cu tot intr-o tava de copt care se introduce in cuptorul incins al aragazului, la foc potrivit pentru a se patrunde carnea.

In timpul coacerii, grasimea de sub piele se scurge prin carne, fragezind-o, in tava, unde se desavarseste prajirea/ coacerea partii cu carne a pieptului de rata.

Coacerea pieptului de rata dureaza in functie de dorinta fiecarei gospodine – cat de patrunsa sa fie carnea. De obicei, pieptul de rata se tine in cuptor pana ce pielea devine aramie, iar carnea rozalie. Se urmareste coacerea, permanent, prin geamul de la cuptorul aragazului. Timpul de coacere nu trebuie sa depaseasca 8-10 minute oricat de patrunsa dorim sa fie carnea, pentru a pastra intacta savoarea carnii de rata.

Nu va speriati degeaba ! Sarea care apare in poza ca fiind in exces, face crocanta pielea pieptului de rata si va sara exact cat este necesar carnea de rata, dupa feliere.

Pieptul de rata, scos din cuptor, se acopera cu o hartie de copt si se lasa sa se odihneasca 10 minute, timp in care carnea va redeveni mustoasa, iar grasimea va fragezi carnea.

Pieptul de rata se dezoseaza si se feliaza, oblic, folosind un cutit bine ascutit, in vederea servirii cu garnitura de urzici batute.

Grasimea de pasare este sanatoasa daca nu este utilizata in exces ! Ulterior, surplusul de grasime din tava se poate pune peste urzicile batute, in loc de unt, dand stralucire garniturii. Untura din tava poate fi pastrata intr-un borcan inchis ermetic, la rece, in frigider si utilizata la alte preparate, de exemplu pentru calirea legumelor necesare pentru o ciorba de zarzavat.

Preparatul se serveste cu garnitura de urzicile batute, calda si cu pieptul de rata feliat, rece sau putin cald.

Gurmetii de profesie atrasi de miroaznele tainice care se raspandesc prin casa se vor imbulzi in jurul mesei spre bucuria gospodinei.

La pieptul de rata, chiar daca este servit cu garnitura de urzici batute merge o salata asortata de sezon (salata verde, ridichi de luna, castraveti, ceapa verde, usturoi verde, sare grunjoasa, ulei de masline, zeama de lamaie, patrunjel).

Pentru un festin deosebit nu poate lipsi un pahar cu vin alb, sec, rece.

Pofta buna voi frati gurmanzi si voi frati gurmeti de pretutindeni, oriunde va veti afla pe mapamond ! Nu ratati verdeturile de sezon. Sunt sanatate curata si consumate periodic, verdeturile va mentin tineri, frumosi si vigurosi.