Ca in fiecare an, cu ocazia sarbatorilor religioase, amintirile ma podidesc. Sarbatoarea pascala este asteptata cu bucurie si voie buna dar si cu bunatati culinare traditionale care se pun pe masa. Bogatia meselor aniversare din zilele de Pasti este traditionala in familia mea, motiv pentru care finantele sunt puse la grea incercare. Cand copiii mei erau mici si deplasarile pe distante mai lungi erau anevoioase, la intrunirea familionului spuneau prezent parintii si socrii, acum plecati dintre noi. Uneori la sarbatoarea de Paste participau si rude apropiate, adunarea fiind sunata din casa noastra. Festinul era complet. Masa superincarcata cu toate bunatatile pregatite era intinsa in mijlocul casei care vuia de rasetele celor mari si de zbenguielile celor mici. Se lupta din greu cu bunatatile asezate pe masa, clinchetul paharelor care se goleau in serie era tot mai viu, vorbele erau la putere. Spre seara, cand copiii cei mici oboseau si trebuiau potoliti, noi cei in varsta ramaneam sa depanam amintiri la un pahar de vorba.
Iepurasii din ciocolata au fost paznicii oualor vopsite in culori diferite.
Anul acesta nu am folosit vopsele naturale, motiv pentru care nu am avut controlul absolut al fierberii si ouale au iesit putin cam tari spre bucuria sotiei mele si a copiilor care le prefera asa.
Vopseaua Gallus, cumparata din market, folosita pentru vopsirea oualor, nu a mai fost ce era o data si a prins pe oua in functie de culoarea naturala a acestora – alba (ouale de gaina – putine, preferand sa cumpar din cele cu coaja maronie care au galbenusul portocaliu si majoritatea oualor de rata) sau pigmentate cu buline mici, maronii, cele de curca.
Chiar daca aspectul vopselei pe oua nu a fost deosebit (ca al oualor vopsite, probabil cu pensula, din market), pot garanta pentru gustul minunat al oualor vopsite de noi.
Traditionala urare „Cristos a inviat – adevarat a inviat !” a fost la mare cautare inca de dimineata, in ziua de Paste.
Cozonacii au fost pregatiti din timp de catre sotie, eu doar fiind responsabil cu sfaturile, dar si cu spalatul vaselor (multe se mai strang cand faci cozonac si il umpli cu de toate, iar in plus mai faci si pasca).
Cozonacul cu nuci si cacao, dar si cozonacul cu rahat si stafide sunt mereu la mare cautare, in special de catre gurmanzii profesionsti.
Delicata pasca nu putea lipsi de pe masa. Cu greu a scapat o mica parte din ditamai pasca pana la masa de Paste, de furia gurmetilor atrasi de miroaznele tainice care au invadat casa cand a fost scoasa pasca de catre sotie din cuptorul aragazului.
Anul acesta am cumparat un miel intreg destul de mare (13 Kg taiat) pe care l-am transat si am pus pachete la congelator.
Maruntaiele mielului imbogatite cu ceva ficat de pasare si doi rinichi de porc (toate fierte si tocate la cutit) le-am folosit pentru prepararea drobului. Maruntaiele mielului fiind putine iar pofta de drob a familiei considerabila, a fost nevoie de completare ingredientelor de miel folosite cu alte maruntaie.
La mielul cumparat a lipsit prapurele (nesemnificativ cantitativ la cele 13 Kg ale mielului intreg). Probabil comerciantul s-a gandit ca tot o sa cumpar separat prapure si asa a mai castigat si el un ban. Nu am gasit prapure de miel/ ied si am cumparat prapure de porc pentru a nu mai face aluat pentru a imbraca drobul in vederea coacerii.
Ce aperitiv mai bogat poate fi servit la masa de Paste, decat daca pui pe aceeasi farfurie – drob, oua vopsite, cas de vaca, masline, cozonac, salata, ceapa si usturoi verde, ridichi de luna, rosii ?
Pentru cine doreste, drobul poate fi incalzit. Mustarul va fi pus la indemana mesenilor. Nu va lipsi de pe masa sarea grunjoasa si piperul, boiaua de ardei iute si/ sau boiaua de ardei dulce.
La asa aperitiv merge de minune un paharel cu tarie de prune.
De pe masa de sarbatoarea de la Paste nu poate lipsi un bors acru, servit cu ardei iute.
De data aceasta borsul l-am acrit cu macris si completata acreala cu zeama de lamaie de cine a dorit ceva mai acru. Leusteanul pus in cantitate mare da o savoare suplimentara borsului de miel/ ied.
Chiar daca minunatele coaste de miel sunt delicioase servite ca friptura la cuptor, ce Paste sa fie acela fara un stufat de miel/ ied.
Stufatul fara mult usturoi verde si verdeata (marar si patrunjel) din belsug nu are gust. Sosul in care sa moi cu paine calda este un adevarat deliciu.
Friptura de miel la cuptor este vedeta mesei aniversare la sarbatorile pascale.
Impanarea pulpei de miel/ ied cu rozmarin verde si catei de usturoi, presararea de cimbru uscat, sare grunjoasa si boia afumata pe carnea unsa cu putin ulei de floarea soarelui (cat sa se prinda condimentele) care urmeaza a se baga in cuptor, tine de secretele bucatarului.
Friptura de miel la cuptor se face cu cartofi noi, intregi sau jumatati. Coacerea este secretul bine pastrat al gospodinelor pentru ca friptura sa nu iasa uscata, ci suculenta.
Friptura de miel la cuptor se face stropind de mai multe ori, in timpul coacerii, carnea cu sos (se pune vin in tava de copt) folosind o seringa de bucatarie.
Friptura de miel se serveste calda, pe farfurii incalzite (grasimea de miel, topita in timpul coacerii, se intareste pe carnea rece), cu salata verde/ salata de varza noua.
Farfuria se decoreaza cu ridichi de luna, ceapa si usturoi verde, rosii intregi. Minunatul sos de la friptura se picura cald pe feliile de carne.
Ca sa mearga vinul in continuare si dupa servitul fripturii pregatite la cuptor, pe masa se pun felii de cozonac. Face bine la continuarea discutiilor in familie. Voiosia la masa este in crestere.
Prima zi de Paste a trecut, sarbatoarea pascala continua. Se reia ciclul cu mese la fel de bogate (pentru cine mai poate, ceilalti incep sa se limiteze).
Salata de oua fierte, vopsite !
Pentru micul dejun, soacra mea avea o reteta speciala care a fost adoptata de intreaga familie. Vedeta retetei erau ouale fierte, tari. Painea calda este bine venita.
In reteta se folosesc oua de toate felurile. Am folosit oua de curca, rata si gaina.
Ouale vopsite se decojesc cu grija, sa nu se piarda cumva ceva din albus. Este o adevarata arta decojitul oualor fierte si vopsite, oua care nu se pun in apa rece dupa fierbere.
Pentru decojitul oualor (nu se poate folosi metoda din reteta bifata) se poate folosi un cutit cu varful rotund cu care se decojesc jumatati de oua (se taie inainte oul in 2, cu acelasi cutit) sau o lingura/ lingurita de marimea oului cu care se scobeste coaja. Socrul meu era un adevarat artist la decojitul oualor cu cutitul.
Ouale decojite se feliaza la marimea unei imbucaturi. Se asezoneaza cu sare grunjoasa si piper boabe, proaspat macinat. Se picura ulei de masline extravirgin si zeama de lamaie, dupa gust.
Cine doreste poate presara boia de ardei iute/ boia de ardei dulce sau poate servi si cu mustar.
Mie imi place sa servesc aceasta reteta cand ouale fierte sunt cleioase si sosul format este numai bun pentru muiat in el cu paine calda.
Vreau sa cred ca sarbatorile pascale au adus fericire si numai bucurii in casele tuturor gurmanzilor si gurmetilor de pretutindeni, oriunde s-ar afla ei pe mapamond. Sa ne respectam traditiile noastre stramosesti.