Daca mielul tine de traditia de Paste si putini sunt cei care nu consuma, carnea de oaie este ocolita de multe gospodine din diverse motive. Unele motive tin de mirosul specific al carnii de oaie, alte motive de faptul ca oaia are o carne mai tare si oarecum fada. Saul (grasimea) care acopera carnea de oaie adevarata (carnea de oaia slaba nu are niciun gust         ) este un impediment serios pentru cei care nu indraznesc sa prepare carne de oaie/ berbec.

Imi place sa pregatesc carne de oaie tocmai pentru a da cu tifla celor care o reneaga, neconsumand de fapt niciodata carne de berbec preparata cum se cuvine. Nici nu stiu ce pierd. Pacat ca unii nici macar nu sunt curiosi sa guste.           Gurmanzii profesionisti stiu de ce.

Ingrediente de trebuinta in reteta: o pulpa de berbec la 2-3 Kg, cu destula grasime pe ea (necesara pentru fragezirea fripturii, fara a fi in exces), pasta de mustar iute/ pasta de mustar cu boabe de mustar in ea, o capatana mare de usturoi, sare grunjoasa, piper boabe, foi de dafin, o crenguta de rozmarin, o crenguta de cimbru uscat, boabe de coriandru.

Carnea se spala bine sub cateva jeturi de ape reci si se sterge cu un prosop curat.

Pulpa de berbec se impaneaza cu catei de usturoi – se fac gauri cu varful cutitului in carne si se introduc in gaura catei intregi de usturoi.

Fii darnic, nu te zgarci ! Niciodata nu este prea mult usturoiul cu care ai impanat carnea de oaie.    

Pulpa de berbec (cu os cu tot) se aseaza in vasul roman de ceramica. Carnea se unge peste tot cu putin ulei de floarea soarelui si se maseaza pentru a face posibila prinderea condimentelor.

Carnea se condimenteaza cu sare grunjoasa si se unge cu mult mustar. Se presara cimbru uscat. In vasul roman se pun boabe de coriandru, boabe de piper, o ramurica de cimbru uscat si o ramurica de rozmarin verde.

Nici nu iti vine sa crezi ! La aceasta reteta nu se pune in vasul roman, apa/ vin/ bere. Vasul roman de ceramica si carnea de oaie au destula apa care va iesi din porii vasului respectiv din carne si va forma sosul de mustar in care va fierbe carnea de oaie.     

A nu se uita un lucru esential ! Vasul roman inainte de utilizare se va tine in apa rece cel putin o ora, timp in care porii din ceramica se vor hidrata. Umplerea porilor de ceramica cu apa rece face parte din principiul de functionare al vasului roman. Daca uiti cumva sa tii in prealabil vasul de ceramica in apa rece, sa te astepti la ce este mai rau – spargerea acestuia si implicit paguba in buzunar. Ca sa nu mai vorbim ca nu mai ai vas in care sa faci friptura.     

De ce va fierbe carnea ? Aceasta reteta se prepara in vasul roman, de ceramica, cu capacul pus etans pe vas. Aburii degajati treptat din carne, pe masura incalzirii spatiului inchis al vasului impreuna cu apa din porii vasului de ceramica vor condensa pe peretii vasului de ceramica si se vor amesteca cu mustarul, preluand toata minunata aroma a condimentelor.

Vasul se pune in cuptorul rece al aragazului si apoi se aprinde focul, mare pentru 30 de minute. Se reduce focul la potrivit pentru 3-4 ore (dupa marimea pulpei de berbec). Daca lasi carnea mai mult timp in cuptor, nu este o greseala, friptura va iesi mai frageda, de o vei “ciuguli” cu furculita fara a folosi cutitul.

Se scoate vasul din cuptor si se lasa 10 minute cu capacul pus, sa se odihneasca, timp in care carnea va redeveni mustoasa.

Surpriza ! Carnea de pe os va fi usor desprinsa.  In vas vei gasi un sos minunat de gustos, chiar daca este putin cam gras.

Preventia este mama intelepciunii ! Cand ridici capacul de la vasul roman, sa o faci cu atentie, lent, nu brusc. Este posibil sa mai existe aburi care te pot “parli” pe maini.    

In sosul de la friptura se poate prepara varza calita folosind o varza murata. Pe acest blog sunt mai multe retete de varza calita, deja scrise.

Promisiune ! Voi scrie cat de curand, separat, o reteta speciala de varza acra, calita.     

Pulpa de berbec se taie felii, cu un cutit bine ascutit pentru a se pastar textura carnii. Friptura se serveste calda cu garnitura de varza calita, pe care se pun cativa stropi de sos.

Cum se serveste preparatul ? Se vor folosi obligatoriu farfurii incalzite, pentru ca grasimea sa nu se inchege pe farfurie.

Mamaliga calda sau rece este de neinlocuit. Cine nu moaie cu mamaliga in sosul delicios va regreta mereu.     

Suplimentar se poate folosi mustar iute daca s-a racit carnea, asezand un strat subtire pe feliile de carne.

Un ardei iute pentru varza calita nu poate lipsi.

Nici muraturile taranesti nu trebuie uitate in balcon.

Nelipsitul pahar de vin rosu trebuie sa fie pe masa, la indemana mesenilor.

Pofta buna frati gurmanzi de pretutindeni, oriunde va veti afla pe mapamond ! Voi gurmanzi invatacei, daca vreti sa saltati in rang, spre titlul neoficial de gurmanzi consacrati, nu se poate sa nu incercati o friptura delicioasa din carne de oaie.

Am citit candva, cu multi ani in urma, despre uimirea italienilor cand au aflat ca exportul de vin al Italiei inregistrase niste cifre enorme, mult peste productia lor, totala, de vin din struguri. Motivarea maimarilor comertului a depasit orice imaginatie: vinul se face si din struguri.      

Un unchi al meu, din partea mamei, maistru bucatar si cofetar (ajuns prin forte proprii sef de sala si sef de local, la mai multe restaurante de prestigiu ale vremii, din Bucuresti), in urma cu vreo 50 de ani a adus o reteta de vin din smochine, la noi acasa, unde tata s-a hotarat sa o incerce, in toamna acelui an, mai ales ca via din jurul casei nu facuse cine stie ce struguri negri, in anul respectiv.

Cum vinul obtinut a fost de calitate, reteta s-a pastrat din tata in fiu, suferind ulterior si mici ajustari, in favoarea calitatii si a cantitatii obtinute, dar si unele adaptari pe gustul partii feminine, in special spre obtinerea unui vin mai dulce.

Prima mana obtinuta din smochine este un vin sec, foarte tare, chihlimbariu. Se poate bea (cu masura totusi) la masa, langa o friptura de porc. Este vin de chef, garantat nu te doare capul a doua zi.     

Orice gurmand adevarat stie ! Este pacat sa adaugi apa minerala sau sifon.

In urma cu vreo 7-8 ani, m-am lacomit si am facut vin intr-un butoi de 60 de litri. Probabil nu am calculat corect cantitatile de smochine si zahar, netinand cont ca am folosit smochine oarecum proaspete, cumparate la Kg, insuficient deshidratate, iar vinul a iesit de o calitate slaba, motiv pentru care, pana anul trecut nu am mai facut vin din smochine.    

Anul trecut, prin septembrie, am reluat productia proprie, respectand intocmai reteta deja consacrata, verificata in timp. A iesit exact vinul dorit, din pacate cam putin si care s-a terminat urgent, avand cautare.    

Anul acesta, pornit sa fac 3 maini de vin din smochine, am inceput din timp productia, pe la sfarsitul lui octombrie, cand smochinele bine uscate au aparut la pachete de 250 grame, dar si la preturi promotionale. Spatiul limitat din balcoane/ casa nu ma lasa sa fac prea mult vin odata, deoarece fac si putin vin din strugurii negri, din via casei de la tara.

Ingrediente de trebuinta in reteta (pentru prima mana):  4 pachete de smochine bine uscate, de 250 grame fiecare, 2 Kg zahar tos, o lamaie, 10 grame de drojdie proaspata, apa rece.

Vinul se pregateste intr-un borcan din sticla de 10-12 Kg.

Smochinele se taie marunt.

Lamaia cu coaja cu tot, spalata bine cu apa calduta, se toaca marunt.

Zaharul tos se topeste in apa rece, intr-o oala de inox, amestecand cu o lingura din lemn.

Drojdia proaspata se dizolva in putin apa calduta si se adauga in oala cu sirop de zahar.

Smochinele si lamaia, taiate, se pun in borcanul din sticla.

Siropul de zahar se adauga in borcan, peste fructe.

Nu uita !  Ca sa nu ai surprize neplacute, pune sub borcan lama unui cutit inainte de a turna siropul fierbinte si vei scapa cu siguranta de scandalul consoartei (vai, vai, daca ti se sparge borcanul             ) dar si de manevrarea farasului si a mopului, pentru a face curatenie in bucatarie.

Se completeaza borcanul din sticla, cu apa rece, pana la 2 degete sub buza acestuia.

Se acopera borcanul cu o panza curata. Borcanul se aseaza la lumina, de preferat intr-un loc unde bate soarele cateva ore pe zi.

Este nevoie de spatiu in borcan pentru amestecarea ingredientelor. Timp de 10 zile se amesteca dimineata si seara (cate 2-3 minute, de fiecare data), in borcan, cu o lingura din lemn, cu coada lunga, pentru a putea sa se ia ingredientele de la fundul borcanului.

Nu este de neglijat ! Cand amesteci in borcan, nu stai cu nasul deasupra borcanului. In timpul fermentatiei si in special la amestecare se degaja bioxid de carbon si oxid de carbon, care te pot ameti. In apropierea borcanului, acoperit cu carpa, este indicat sa fie un geam deschis, daca borcanul nu este tinut in spatiu deschis.

Dupa 10 zile, nu mai amesteci in borcan si lasi lichidul sa se stratifice timp de 2 zile. Cojile mochinelor se vor ridica la suprafata lichidului. La fundul borcanului se va depune mardeaua, rezultata in urma fermentarii fructelor.

Cu un furtun din PVC tragi lichidul (cca.7,5-8 litri),  intr-o damigeana din sticla, de 10 litri, cu grija, sa nu iei si mardeaua care se va strange la fundul borcanului, pe masura ce tragi lichidul.

Pe gatul sticlei montezi un dispozitiv din sticla trecut printr-un dop din cauciuc (se gasesc de vanzare la magazinele de menaj) sau un furtun trecut prin dop de cauciuc si introdus intr-o sticla din plastic, de 2 litri, completata cu apa, pe jumatate.

In tubul din sticla se pune apa. Vinul din damigeana se lasa sa se limpezeasca cca. 3 saptamani.

Daca se foloseste dop din cauciuc, furtun din PVC, sticla de plastic umpluta pe jumatate cu apa rece, sistemul de barbotare este ca in imaginea de mai jos (aceeasi cu cea de la vinul casei, negru, din afine de padure – vezi reteta pe acest blog)

Mardeau ramasa in borcan dupa tragerea lichidului, se imparte in 2 parti egale si se pune in 2 borcane din sticla, de 14-15 Kg fiecare.

In fiecare borcan se adauga cate 2 pachete de smochine, taiate marunt sau un pachet de smochine si 250 grame de stafide bine uscate.

Se dizolva cate 2,5 Kg de zahar tos, pentru fiecare borcan, in apa rece, la foc potrivit, amestecand cu o lingura din lemn, sa nu se prinda zaharul de fundul oalei de inox.

Siropul de zahar se toarna peste mardeaua din cele 2 borcane, fara a uita sa pui lama cutitului sub borcan.     

Se completeaza cu apa, pana la 2 degete sub buza borcanului.

Se acopera borcanele cu o panza curata/ o bucata de tifon. Se amesteca in borcane timp de 10 zile.

Se lasa la limpezit lichidul, in borcane, 2 zile si se trage vinul, mana a doua, la 2 damigene de cate 10-15 litri sau intr-un bidon din plastic de 25 litri.

Sfat de avarie, fara a fi demn de urmat ! Ca sa nu risti alterarea gustului vinului, apelezi la bidoane din plastic numai daca nu ai damigene din sticla, suficiente si destul spatiu pentru pus vasele. Se monteaza dispozitivul pentru fierberea vinului.

Se lasa vinul mana a 2-a sa fiarba timp de 3 spatamani, cu dispozitivul cu apa montat.

Timpul trece repede ! A venit momentul sa “verifici” ce ai muncit pana acuma. Se trage vinul mana intaia, din damigeana in sticle, cu atentie, folosind un furtun din plastic, transparent, sa vezi cum se scurge vinul in sticla. Pe fundul damigenei va ramane foarte putina mardea.    

Culoarea chihlimbarie a vinului te va da gata. Palpiti tot de nerabdare sa vezi ce a iesit.    

Era sa uit ! Cand tragi vinul si amorsezi furtunul cu gura, mai scapa si vin in stomac. Nu te impacienta prea tare daca te apuca niste calduri inexplicabile initial. Vinovata este taria vinului pe care l-ai pregatit in “ograda” ta, cu forte proprii.     

Nici mana a doua de vin nu arata rau. Daca ai folosit stafide, vinul se deschide usor la culoare. Gustul vinului, la fel de tare, capata insa o noua nuanta si dulceata acestuia este usor mai accentuata.

Sticlele se sigileaza bine si se eticheteaza. Foloseste sticle cu dop metalic si filet sau dopuri din pluta, tinute in prealabil, in apa calda, timp de o ora si apoi introduse fortat pe gatul sticlei. Pentru siguranta, infasoara gatul sticlei cu banda adeziva, lata, din cea folosita la coletarie.

Sticlele se pastreaza la rece, in beci (fericiti cei care au beci) sau in balcon. Cu cat scapa sticlele timp mai indelungat neatacate, cu atata vinul va fi mai puternic si mai aromat.

Aveti spatiu suficient ? Nu ezitati sa faceti si mana a treia de vin. Se repeta operatiile de la mana a doua, folosind aceleasi 2 borcane, dupa ce ati tras vinul la damigene si inca 2 borcane de 14-15 Kg.

Daca ati fost isteti si ati cumparat 10-12 pachete de smochine de cate 250 grame fiecare sau inca 1 Kg de stafide si 6 Kg de zahar, nu ezitati sa faceti mana a treia de vin. Va iesi un vin alb, demidulce si usor sampanizat, mai ales daca va rezista, in sticle ceva mai multa vreme.    

Daca ai rabdare productia ta de vin din smochine va fi de 48-50 litri. Ai folosit:

-12 pachete de smochine a 250 grame fiecare x 5 lei/ pachet = 60 lei

sau 8 pachete smochine x 5 lei/ pachet = 40 lei si 1 Kg de stafide x 20 lei/ Kg = 20 lei.

-12 Kg de zahar x 5 lei/ Kg = 60 lei,

- 1 lamaie x 1 leu = 1 leu,

-1 pachetel de drojdie x 1 leu = 1 leu,

-apa rece de la robinet, 60 litri – nu se cunoaste ca pret, in consumul total de apa al casei,

-munca facuta cu placere – fara pret.

Vinul obtinut cca. 120 lei : 50 Kg = 24 lei/ Kg. Nu-i rau deloc.    

Pofta buna frati gurmanzi de pretutindeni, oriunde va veti afla pe mapamond ! Nu era sa zic spor la baut.          Vinul de smochine merge de minune la fripturi de porc, fiind un vin aspru, agreat si de catre doamne, in special daca este usor mai dulce. Avertismentul sa bei cu masura ramane in vigoare, chiar daca un oarecare exces nu strica, ca doar nu sarbatoresti in fiecare zi. Oricum, candva, se termina si vinul, chiar daca ai facut 3 serii.

Copil fiind, cand iernile erau lungi, din noiembrie pana in martie, deosebit de geroase, cu nameti cat casa, cu sanii mari trase de cai care zburdau intr-un adevarat iures (de multe ori in competitie adevarata, pe strada mea), mama si bunica ca sa ne mai adune pe noi copii, de prin zapada, sa ne incalzim in jurul sobei din bucatarie, ne incantau spre seara, cu cartofi copti in cuptorul sobei de tuci sau direct in spuza (cenusa) ramasa de la lemnele arse.

Atunci reteta mamei era simpla: alegeau cartofi mari, care erau bine spalati si apoi zvantati pe soba. Cartofii spalati si uscati erau pusi direct in cuptorul sobei si se coceau cam intr-o ora, daca in focarul sobei mai era si putin foc.

Daca focul era aproape stins, iar cenusa fierbinte si cu ceva taciuni in ea, 5-6 cartofi erau pusi direct in spuza din focarul sobei, acoperiti fiind cu aceasta spuza. Acei cartofi se faceau mai repede, numai bine pentru a ne ostoi pofta, pana se coceau cartofii cei multi aflati in cuptorul sobei de tuci.    

Cartofii fierbinti, abia scosi din spuza/ cuptor, ii mancam cu unt pus generos, in zdrobitura facuta in cartof, prin apasare cu podul palmei. Uitam de sare de cele mai multe ori.

O adevarata minunatie culinara, mai ales ca simteai caldura in podul palmelor inghetate de atata zapada bulgarita.    

Ingrediente de trebuinta in reteta: cartofi rosii, mari, felii de cascaval afumat, felii de carne afumata si/ sau de carnati afumati, felii de sunca afumata, felii de ceapa, unt si smantana grasa, cumparate de la ciobani, sare grunjoasa, piper boabe.

Cartofii rosii, cei mai mari, cumparati de la tarani, din piata, se spala bine cu apa calduta si se freaca cu buretele de sarma. Cartofii curatati de coaja se clatesc in apa calduta si se tamponeaza cu prosoape de hartie pentru a se usca.

Secretul cumpararii cartofilor !  Astazi cand piata de cartofi este plina de marfa adusa de prin strainataturi, te poti pacali usor. Majoritatea cartofilor din market dar si din piata sunt adusi de la polonezi. Polonezii cultiva cartofi pentru consumul populatiei si separat pentru hrana animalelor. Cartofii pentru animale sunt fainosi, avand un continut mult prea mare de amidon. S-au smecherit/ s-au adaptat la “economia de piata” originala a romanilor si taranii nostrii, producatori, care cumpara de la angrosistii de culoare ai pietelor (care aduc mai multi cartofi pentru animale, fiind mult mai ieftini) si vand mai scump, ca si cum ar fi marfa lor. Concluzia nu poate fi, din pacate, decat una singura: cumperi dupa cum iti este norocul. Te prinzi ce ai cumparat, numai cand mananci cartofii si gustul acestora poate fi indoielnic.             O sansa ai, daca precupeata de la care cumperi de mai mult timp este sincera cu tine si nu te duce cu presul, ca iti vinde cartofi cultivati in propria ei gradina.     

Cartofii curatati se cresteaza pe trei sferturi, in mai multe locuri, fara a fi decupati de tot.

In crestaturi se pun alternativ, felii de afumatura, felii de ceapa, felii de cascaval afumat.

Imaginatia fiecarui(e) gospodin(e) este libera in ceea ce priveste “umplutura” pentru cartofi. Nu uitati totusi de micii mofturosi dar si de consacratii gurmanzi care se vor inghesui la cina.    

Feliile subtiri (de 2-3 milimetri grosime) ale umpluturii pot fi si din alte preparate afumate sau neafumate (costita, muschi file, ceafa, etc.), din branza telemea sau alta branza mai tare, din ardei gras, rosii sau praz.

Cartoful “umplut”, acoperit generos, pe partea de deasupra, cu cateva bobite de unt/ uns cu un start gros de unt topit, se infasoara strans in folie de staniol (2 straturi) sau in hartie de copt, stropita cu putina apa.

Cartofii inveliti se aseaza intr-o tava de inox care se introduce in cuptorul incins al aragazului, la foc potrivit, pentru 50-60 de minute (dupa marimea cartofilor).

Incercarea cartofilor daca s-au copt ! Cu mama trecuta prin suvoi de apa rece, stearsa, se apasa cartoful (nu se strange cu toata mana), pachetelul fiind adus la marginea gratarului aragazului, folosind un cleste de bucatarie. Daca esti norocos, nu te frigi si chiar afli ca s-a facut cartoful, acesta fiind moale la apasare.    

Cartofii scosi din cuptor se lasa in tava pentru 5 minute, fara a umbla la ei, timp in care se continua coacerea datorita caldurii inmagazinate in cartofi.

Invelisul cartofilor se desface cu grija, existand riscul ca aburul inmagazinat sub folie sa “navaleasca” pe mainile gospodinei neatente.     

Pe cartofii calzi se poate pune smantana. Cine doreste poate presara sare grunjoasa (daca branza/ cascavalul nu au fost suficient de sarate), piper boabe proaspat macinat, verdeata (marar/ patrunjel/ frunze de busuioc) tocata foarte fin sau cimbru uscat, macinat fin.

O bere sau un pahar de vin alb, sec, poate insoti o cina minunata. Nu-i utati nici pe cei mici, sunt pofticiosi. Pot gusta si ei o lingurita de bere pusa intr-un paharel, ca sa poata da noroc cu cei mari. Cu siguranta, nu veti regreta. Cand vor fi mari, copii isi vor aminti cu placere, iar parintii vor fi multumiti deoarece copii lor nu vor fi cu siguranta “fani” ai alcoolului.     

Pofta buna frati gurmanzi de pretutindeni, oriunde va veti afla pe ampamond ! Initial cand am inceput sa scriu pe vechiul blog http://muncaprotejata.wordpress.com , nu eram “pregatit pentru a filozofa” pe teme culinare. Cu timpul, mi s-a deschis apetitul. Nu sunt sigur daca ideea de a filozofa este nimerita pentru un blog de bucatarie, dar mie imi place si voi continua in acelasi stil. Cei carora le place au libertatea de a alege noua adresa a site-ului http://www.despremancare.ro si sa continue sa citeasca, iar cei carora le displace pot sa uite adresa acestui site.

Greu de crezut ca pot exista niste pofticiosi incurabili, in special tineri, care sa refuze o salata facuta rapid, gustoasa si sanatoasa.

De ce o salata trebuie sa raspunda la cele 3 “necunoscute” ? Sa filozofam putin.         Astazi cand informatica ne guverneaza toate cele, in fiecare zi, orice lucru facut rapid este bine venit, de dorit si de urmarit. Gastronomia nu poate face rabat. Daca nu pregatesti ceva gustos, pentru tine si familia ta, ce rost mai are sa te obosesti ? Indiferenta fata de gustul preparatului, te va trimite de graba, in market, sa cumperi mancare semipreparata sau deja aburinda (adica reincalzita vream sa zic). Mancand sanatos, viata ta va fi cu totul altfel. Ii vei dribla pe medici cat mai mult cu putinta, vei “servi” pensia de la stat cat cuprinde si iti vei trai viata cat mai simplu, mult mai fericit din punct de vedere gastronomic, totalmente neinregimentat la vreun fastfood.

Cea mai buna investitie pentru a prepara legume la abur este un aparat special construit in acest scop. Util in orice bucatarie, iubit de catre gospodinele cu timp limitat afectat bucatarelilor, special construit pentru burlaci de profesie, studenti si pensionari singuri, aparatul nu trebuie sa lipseasca din dotarea nimanui.

Este usor de manevrat, scrie in cartea tehnica care insoteste aparatul. Retetele prezentate de catre firmele furnizoare de astfel de aparate nu sunt limitative, numai timpii de preparare trebuie luati in seama.           Se pot pregati la abur legume, fructe, peste, carne, orez, etc.

De loc de neglijat ! Mirodeniile au un loc special unde pot fi puse, pe o sita, in abur direct, ceea ce face sa “parfumeze” semnificativ preparatele.

In functie de marimea legumelor (intregi sau feliate), respectiv a bucatilor de carne/ peste, acestea se aseaza pe unul din etajele aparatului cu abur. Pentru orez este un compartiment special, deasupra aparatului.

Abur se poate genera din apa existenta in legume, daca acestea sunt taiate felii, sarate si piperate, picurate cu ulei de masline si zeama de lamaie, puse apoi intr-o hartie de staniol sau de pergament/ hartie de copt umezita. Pachetelele se aseaza pe un gratar prevazut cu capac si cuva pentru apa, gratar pus direct pe flacara aragazului sau daca legumele sunt puse in cuptorul aragazului, pachetelele se pun direct pe gratarul acestuia sau intr-o tava de inox.

Baza salatelor din legume pregatite la abur ! Legumele deja pregatite la abur (feliate sau intregi) se aseaza in castroane mari. Se adauga diferite ingredinete (oua fierte, carne de pui, peste afumat sau de la conserva, bacon sau sunca, masline, salata verde, rucola, leurda, spanac, etc., in functie de ce salata doresti sa pregatesti. Da frau liber imaginatiei tale.     

Sosul pentru salate ! Din dressingul pus pe salata nu poate lipsi uleiul de masline, zeama de lamaie/ otetul balsamic, sarea grunjoasa, piperul boabe care se va macina proaspat. Se mai foloseste hrean, mustar, ardei iute, cimbru.

Verdeturile (marar, patrunjel, busuioc, ceapa, usturoi, etc.) sunt o alta categorie de ingrediente care “populeaza” salatele.

-Salata cu brocoli, cartofi si morcovi, facute la abur.

Cartofii noi sunt de preferat. Pentru un adevarat festin poti folosi niste mazare proaspata. Mazarea se opareste pentru 2 minute in apa fiarta, apoi se scufunda in apa rece cu gheata pentru a se opri fierberea. Brocoli poate fi inlocuit cu conopida.

Adauga si niste marar verde si ceapa verde, tocate marunt.

Este o salata de post perfecta. Se poate imbogati, daca nu vrei sa tii post, cu un ou de gaina fiert mai moale – cleios, “spart” cald deasupra salatei servita rece.

-Salata de legume facute la abur, cu piept de gaina/ piept de pui si dressing de hrean.

Pieptul de gaina pregatit la cuptor sau fiert se feliaza cat mai subtire.

Ceapa rosie taiata rondele si stropita inainte de amestecare cu cateva picaturi de zeama de lamaie, va imbogati coloritul salatei si va diversifica gustul acesteia.

De efect poate fi un catel de usturoi, feliat subtire, caz in care se poate renunta la hrean.

In dressing se adauga hrean proaspat ras in loc de mustar. Zeama de lamaie se inlocuieste cu otet din miere si mere. Pentru a muia iuteala hreanului, in dressing se adauga cateva cristale de zahar tos sau o lingurita de miere de albine.

Pentru un gust deosebit se taie marunt 2-3 frunze verzi, de busuioc cu frunza lata si se amesteca in salata.

-Salata de legume facute la abur, cu leurda.

In salata de legume facute la abur, pe langa o legatura de leurda proaspata si/ sau cateva frunze de salata verde, se pot adauga masline negre cat mai mari.

Cateva ciuperci albe, crude, feliate subtire pot fi amestecate in salata.

Si aceasta salata poate fi consumata in post.

-Salata de legume facute in folie, la gratar, cu ou fiert.

Cand gratarul cu capac pus pe flacara aragazului este destul de “incarcat”, pachetelul cu legume feliate se poate aseza pe capacul gratarului. Legumele se vor face la fel de repede.

Ouale se fieb tari, se curata de coaja si se feliaza in rondele.

Niste castraveti in otet feliati cat mai subtire, adaugati in salata, vor da un gust deosebit acesteia.

In reteta se pot adauga ciuperci albe, feliate subtire si calite la foc iute in ulei de masline.

-Salata cu cartofi fierti si peste din conserva. 

Daca se doreste o salata cu cartofi, acestia se fierb la iuteala, in coaja, in apa rece cu sare.

Cartofii fierti, calzi, se curata de coaja si se taie in cuburi sau in rondele.

Se foloseste ton bucati, in ulei. Inainte de a se amesteca cu cartofii, pentru o savoare deosebita, pestele conservat se picura cu zeama de lamaie si se lasa la macerat pentru 15 minute.

In salata se pot adauga felii subtiri de gogosari in otet si/ sau frunze proaspete de leurda.

Numai pentru gurmanzii profesionisti ! Marii pofticiosi, fani ardei iute, nu vor ezita sa condimenteze salatele (in special cele cu peste), dupa gustul fiecaruia, cu ardei iute proaspat, feliat subtire sau cu boia de ardei iute si/ sau boia de ardei dulce.     

Putem sa nu ne omenim singuri ? Toate salatele cu legume facute la abur pot fi “insotite” de un pahar de vin alb, sec, rece.            Nici un pahar de bere nu este de evitat.     

Pofta buna frati gurmanzi de pretutindeni, oriunde va veti afla pe mapamond ! Daca salatele sunt preferatele voastre, in bucatarie este necesar sa aveti un cutit serios, bine ascutit, cu lama lata, pentru feliat legume si fructe. Un cutitas pentru curatat legume este de neinlocuit. Linguri de lemn se gasesc pe toate drumurile. Un castron cat mai mare, pentru amestecat salatele poate sa troneze mereu pe masa din bucatarie.

Toata lumea vrea salate. Se pregatesc repede, de cele mai multe ori cu ingrediente pe care le ai de obicei prin frigider si prin camara, nefiind nevoie sa dai o raita prin piata si/ sau prin market, nici chiar prin magazinul din coltul strazii.

Ingrediente de trebuinta in reteta (alegerea apartinand fiecaruia dupa gustul si foamea care te paste, dupa inspiratia si pofta de moment          ): cartofi, paste fainoase, oua, salata verde, patrunjel si marar verde, ceapa, usturoi, peste afumat/ peste marinat/ conserve de peste, conserve de porumb, conserve de fasole boabe, castraveti murati, gogosari in otet, ceva piept de pui/ piept de gaina ramas de la puiul/ gaina copt/ coapta la cuptor in urma cu ceva vreme si pus bine intr-o punga de plastic la congelator pentru zile negre, legume proaspete (brocoli, conopida, praz, rosii, castraveti, sfecla rosie, morcovi, etc.), hrean ras, ulei de masline, masline, lamai si/ sau otet balsamic, sare grunjoasa, piper boabe, frunze de dafin, cimbru uscat, mustar.

Pasi de urmat ! Faci inventarul frigiderului si/ sau al camarii. Daca foamea te macina, dai iama prin conserve, fierbi repede niste oua si niste cartofi, speli niste salata verde, desfaci borcane de muraturi si vezi ce iti mai cade la mana pentru a incropi ceva la iuteala. Daca mai rezisti vreo 30-40 de minute, scoti aparatul cu aburi de la naftalina, cureti niste legume de coaja, le speli si le tai felii subtiri. Te uiti daca nu cumva prin congelator se mai gaseste vreun fileu de peste, cotrobai prin punga de orez dupa ultimele boabe. Treci cu incredere la treaba.     

Pentru astazi, facem doar salate fara legume pregatite la abur. Este si maine o zi, nu ?

-Salata de cartofi cu peste afumat.

Cartofii intregi se fierb in coaja. Cartofii fierti, calzi (tinuti intr-o furculita) se curata de coaja si se taie rondele sau cuburi (Inspiratia fiecaruia conteaza          ).

Ouale se fierb tari si se lasa pentru 2-3 minute in apa rece, pentru a se curata usor, de coaja. Ouale curatate se taie felii subtiri sau se impart in 4/ 8.

Salata verde se taie/ se rupe fasii.

Macroul afumat/ marinat se curata de oase si se taie felii subtiri. Se picura zeama de lamaie pe feliile de peste si se amesteca.

Pentru decor se folosesc cateva rondele de ridichii de luna (E piata plina. Turcii sa fie slaviti.            ) sau felii subtiri de castraveti murati in otet.

Maslinelor li se scot samburii si se taie felii subtiri. Cine nu mai are rabdare, lasa maslinele cu samburi cu tot.

Ceapa rosie se taie rondele subtiri.

Se amesteca toate ingredientele, cu mainile, cu mila, sa nu se strice fasonul ingredientelor. Si aspectul preparatului conteaza, nu-i asa ?    

Se pregateste un dressing din ulei de masline, sare grunjoasa, piper boabe proaspat macinat, o lingura de mustar, zeama de lamaie. Dressingul se picura peste salata si se amesteca ingredientele, folosind 2 linguri, scotand cu migala ingredientele de la fundul vasului spre suprafata vasului.

-Salata cu fasole boabe, salata verde, leurda, cartofi si ton bucati de la conserva.

Fasolea boabe alba si/ sau rosie se scoate din conserva si se trece prin jet de apa rece.

Salata si leurda spalate bine sub jet de apa rece, se rup/ se taie in bucati potrivite ca marime.

Tonul bucati din conserva se stropeste cu zeama de lamaie.

Cartofii si ouale se fierb si se taie rondele.

Maslinele se lasa intregi sau se curata de samburi si se taie rondele.

Se pregateste un dressing din ulei de masline, piper boabe proaspat maciant, putina sare grunjoasa, zeama de lamaie. Dressingul se picura peste ingrediente si se amesteca pentru omogenizare.

-Salata cu fasole boabe, porumb, salata verde si piept de pui.

Pieptul de pui se decongeleaza rapid in cuptorul cu microunde. Nu imi place metoda, dar din pacate, nu cunosc cum sa decongelez altfel, rapid,              daca nu ai fost prevazator sa-l scoti din congelator de dimineata, inainte de a pleca de acasa. Pieptul de pui se taie felii subtiri.

Fasolea boabe si porumbul, din conserva, se scurg de lichidul de conservare si se spala sub jet de apa, intr-o sita.

Salata verde se rupe bucati.

Ceapa uscata taiata rondele subtiri nu poate lipsi din salata.

Pentru decor se pot folosi felii subtiri de castraveti proaspeti sau castraveti murati.

Dressingul facut din ulei de masline, sare grunjoasa, piper boabe proaspat macinat, otet balsamic, se amesteca cu telul pana se omogenizeaza ingredientele. Dressingul se picura peste salata si se amesteca cu 2 linguri.

-Salata orientala de iarna tarzie.

Cartofii fierti si ouale fierte se taie rondele.

Maslinele se pun intregi.

Apropo ! Maslinele se pastreaza foarte bine intr-un borcan cu capac etans, in frigider. Peste masline se pune ulei de masline, cat sa le acopere. Nu va impacientati voi gospodine mai tinerele daca uleiul de masline se “incheaga” in borcan. Acesta devine vascos, la rece. Nu se strica daca devine vascos. Revine lichid, tinut cateva minute la temperatura camerei, atunci cand scoti maslinele din borcan si le pui in salata. Gustul general al salatei nu va avea de suferit, iar maslinele vor fi mult mai savuroase.      

Castravetii in otet se taie in doua si se scurg de otet. Se feliaza subtire.

In loc de castraveti se pot folosi gogosari in otet, taiati felii subtiri.

Se poate folosi ton maruntit de la conserva.

Pentru un gust deosebit ! Dichisul acestei salate este adaugarea  de gogonele in saramura, taiate felii subtiri, aproape transparente si/ sau buchetele de conopida in saramura. Gurmanzii profesionisti vor fi incantati.     

Daca se folosesc gogosari in loc de castraveti nu se mai adauga in salata gogonele.

Dressingul folosit la salata este identic cu cel de la reteta anterioara.

-Salata verde cu cartofi, ceapa si ou fiert.

Cartofii fierti se taie in felii mai mari.

Ouale fierte si ceapa uscata se taie in rondele subtiri.

Maslinele se lasa intregi.

Salata verde se rupe in bucati mai mari.

Pentru decor se folosesc gogosari in otet, feliati subtire sau felii subtiri de ardei gras rosu sau ridichi de luna.

Dressingul se face din ulei de masline, sare grunjoasa, piper boabe proaspat macinat, o lingurita de mustar, zeama de lamaie.

Salata poate fi consumata in postul religios daca nu se adauga ouale fierte.

La asa salate nu poate lipsi un pahar de vin alb, sec, rece.

Daca foamea este chiar puternica, un codru de paine calda este binevenit. Sosul salatei in care se moaie paine calda este o delicatesa.      

Numai pentru cine nu stie ! Codrul de paine este partea cea mai cautata de catre adevaratii profesionisti ai mancarii si se refera la capetele painii. Numai cine nu a mancat niciodata un codru de paine, nu apreciaza cum se cuvine painea calda.                    

Pofta buna frati gurmanzi de pretutindeni, oriunde va veti afla pe mapamond ! Varietatea salatelor depinde de inspiratia fiecaruia dintre pofticiosi, flamanzii fiind in linia intai. Oricine poate inventa la repezeala o salata apeland la ce are prin frigider. Exista totusi o conditie: frigiderul sa nu fie doar obiect de mobila, fiind scos din priza. Sa se gaseasca totusi cate ceva in frigider. Camara sa nu fie locul unde se tin pantofii, ci un “refugiu” de zile negre pentru radacinoase, ceapa uscata si usturoi. Ceva borcane de muraturi sa stea falnice pe rafturi.

Sarbatorirea zilelor onomastice sunt intotdeauna cele mai bune ocazii ca sa-ti aduci aminte de aspecte placute din viata de familie.

De cand copii au plecat de acasa, fiecare pe drumul sau, impreuna cu sotia ne-am propus sa sarbatorim inclusiv zilele onomastice ale copiilor, chiar daca ei nu sunt prezenti.

Cum fiul cel mare a implinit ieri o frumoasa varsta, nu puteam rata ocazia. Intamplarea a facut ca meniul sa fie format din friptura la gratar cu cartofi prajiti si nelipsitul tort, pe care sotia a scris varsta celui sarbatorit.            Tot ca obicei, am postat pe facebook, pe peretele copilului, poza cu tortul.               Nu am uitat sa inchinam un pahar de sampanie.

Ne-am amintit cum imediat dupa schimbarea din decembrie 1989, o lunga perioada de timp, raspunsul la intrebarea adresata copiilor de catre sotie – voi ce doriti sa mai mancati, raspunsul invariabil era: friptura cu cartofi prajiti.      

Ingrediente de trebuinta in reteta: o bucata de fleica de porc (cu putina grasime care da savoare deosebita fripturii la gratar), cartofi (de preferat cartofi noi), usturoi verde si marar verde.

Carnea se unge cu putin ulei de floarea soarelui si se asezoneaza cu sare grunjoasa si piper boabe, proaspat maciant. Se presara cimbru uscat si se picura zeama de lamaie. Se lasa la macerat 1 ora, la rece, intr-o punga de plastic, in frigider.

Secretul ungerii cu ulei a carnii ! Condimentele se prind de carne si se mentin si cand intorci carnea pe gratar.

Preferinte nelipsite de un adevarat temei ! Imi place sa utilizez gratarul cu cuva si capac, pus direct pe flacara aragazului. Nu scoate fum, carnea se rumeneste uniform si are avantajul ca in apa din cuva gratarului poti sa pui condimentele pe care le doresti: piper boabe, foi de dafin, etc. Pare destul de practic, NU ?     

Carnea se face la foc maricel la inceput, sa prinda o crusta care sa retina sucul in interior. Dupa 10-15 minute se potriveste focul, dupa grosimea bucatii de fleica, astfel incat friptura sa se coaca lent, la interior, fara a se arde.

Cartofii curatati de coaja, spalati cu apa rece, lasati la scurs intr-o sita si uscati cu prosoape de hartie absorbanta, se prajesc intr-o tigaie adanca, in ceva mai mult ulei de floarea soarelui.

Cum se obtin cartofi crocanti, rumeniti uniform ?  Cartofii se prajesc cate putini (pentru a fi loc suficient incat cartofii sa nu se incalece), in ulei bine incins, fara capacul pus pe tigaie, la foc mare.

Atentie marita ! Folosind foc mare si ulei incins, cu siguranta, trebuie luate masuri de prevenire a stropirii cu ulei incins, pe maini si pe fata. In uleiul incins se pun doar cartofi uscati, folosind o spumiera. Nu stai cu fata si mainile deasupra tigaii. Intorci cartofii folosind o lopatica cu coada lunga. Daca ai patit-o, te speli iute cu apa rece, cateva minute si te ungi cu ulei de floarea soarelui pe locul stropit.     

Mic secret culinar ! Mujdeiul de usturoi se face proaspat, pentru ca sa nu oxideze. In timp, mujdeiul neutilizat, devine amar si chiar mult prea iute.    

Usturoiul verde si mararul verde se toaca marunt. Se freaca cu sare si se amesteca cu ulei de masline si otet din mere si miere, dupa gust.

Mujdeiul se imprastie peste cartofii prajiti, cat timp acestia sunt fierbinti. Vasul cu cartofi prajiti si mujdei se acopera cu un capac pentru cateva minute.

Preparatul se serveste cald, cu cartofii aburind. Miresmele te vor invalui rapid si apetitul va fi starnit. Gurmanzii adevarati, starniti deja, vor navali la masa de prin toate ungherele casei.      

Cui nu ii place usturoiul (Sincer ? Nu cred sa existe cineva, dar pot exista persoane care din motive medicale sunt nevoite sa renunte la usturoi) poate servi friptura cu cartofi fara mujdei, dar pentru ei reteta va fi din pacate, incompleta.     

Un pahar de vin alb demisec, rece, merge de minune cu cartofii, motiv pentru care este de preferat unui pahar de vin rosu care merge cu friptura de porc.

Pofta buna frati gurmanzi de pretutindeni, oriunde va veti afla pe mapamond ! Momentan accesarea acestui blog la adresa http://www.despremancare.ro se poate face scriind adresa de mai sus sau automat de pe vechea adresa http://muncaprotejata.wordpress.com In curand, pe aceasta ultima adresa, veti putea gasi doar articole care se incadreaza in celelalte categorii nominalizate, altele decat categoria bucatareli.

Genul acesta de salate se pregatesc la repezeala atunci cand ajuns tarziu acasa, de la serviciu sau din delegatie, te paste foamea, iar prin frigider sau prin camara cam bate vantul si ca urmare nu ai prea multe variante de a o potoli. Ar fi o solutie, sa cauti un birt, la coltul blocului, unde se serveste ceva uitat prin cuptorul cu microunde sau sa te opresti la coltul strazii, sa cumperi ultimii covrigi sau o gogoasa rece, dar oboseala te frange si te multumesti cu ce poti sa prepari la iuteala, la tine in bucatarie.    

Sunt motive intemeiate pentru care este bine ca atunci cand dai iama prin market, sa te aprovizionezi si cu 2-3 conserve de ton, bucati sau maruntit, 2-3 conserve sau 1 borcanel de ansoa, 2- 3 cutii cu ciuperci conservate in saramura, niste paste fainoase (pene sau sfredele, melcisori sau tuburi mai groase, paste late). Prin frigider nevoia te invata sa ai mereu niste oua, ceva branza sarata si/ sau cascaval afumat, masline.     

Uite asa, din aproape in aproape, am mentionat ingredientele de trebuinta in reteta: paste fainoase tip pene, ciuperci conservate sau proaspete, cateva fileuri de ansoa, ton bucati de la conserva, o legatura de patrunjel verde, o rosie, 2-3 fire de ceapa verde, 1 fir de usturoi verde, 3 frunze de busuioc verde.

Ceapa, usturoiul si verdeata se toaca mai mare. Ciupercile conservate se taie rondele subtiri sau daca sunt micute, se lasa intregi.

Ciupercile proaspete se taie rondele subtiri si se calesc intr-o tigaie, cu putin ulei de masline, asezonate cu sare grunjoasa si piper boabe, proaspat macinat.

Pentru a da stralucire ciupercilor, se adauga o lingura de unt proaspat, din cel galben, cumparat de la ciobani.

Nu strica, pentru o savoare in plus ! Peste ciupercile calite, se picura coniac sau vin alb, dulce si se amesteca cateva secunde cu o lingura de lemn, pana se evapora alcoolul si ramane doar mireasma de fruct.

Peste ciupercile calite se adauga ceapa si usturoiul verde, tocate, care se unduiesc putin, fara a se cali complet.

Pastele fainoase (pene, melcisori, tuburi, sfredele sau - de care ai) se fierb in apa rece cu sare grunjoasa si cateva picaturi de ulei de masline, cca. 6-7 minute. Pastele se pun in apa cand aceasta incepe sa fiarba.

Cel mai sigur si mai sigur ! Pastele se fierb cu 1 minut mai putin decat scrie pe pachet, pentru a ramane o idee mai tari. In salate, prin macerare, pastele se vor muia suficient pentru a fi si pe placul celor mai mofturosi.    

Tonul bucati si fileurile de ansoa se taie mai marunt si se stropesc cu zeama de lamaie. Se lasa la macerat cateva minute.

Mici secrete ! Daca tonul a fost conservat in ulei de masline, nu se scurge de ulei. Daca nu vrei sa mananci un preparat mult prea sarat, se gusta tonul si fileul de ansoa pentru a putea aprecia cat de sarate sunt, urmand ca dressingul pentru salata sa fie facut ca atare.      

Pastele fainoase fierte, scurse intr-o sita, se adauga peste ciupercile si verdeata, gata calite.

Ingredientele se amesteca cu grija pentru a nu se sparge penele.

Se pregateste un dressing din ulei de masline (nu prea mult pentru ca ciupercile au fost calite), sare grunjoasa (in functie de cat de sarate sunt tonul si in special fileurile de ansoa), piper boabe, proaspat macinat, zeama de lamaie (dupa gust, pentru ca s-a mai pus anterior pe peste).

Pastele si ciupercile se pun intr-un castron si se amesteca cu tonul si cu fileurile de ansoa. Se adauga dressingul si se amesteca, cu o lingura de lemn, pentru omogenizarea salatei.

Se presara patrunjel verde tocat marunt.

Numai pentru gurmanzii profesionisti !  In salata se pot adauga oua fierte, cat mai tari, taiate in rondele si/ sau masline. Cateva rondele de ardei iute, proaspat, poate accentua gustul salatei.      

Cei mai “inraiti” gurmanzi, in loc de dressing, pot prepara o maioneza dintr-un galbenus de ou, o lingurita de mustar iute, un praf de sare grunjoasa, piper macinat si ulei de masline cat incape. Ingredientele se freaca cu o furculita, adaugand treptat uleiul de masline.

Pentru decorarea salatei si starnirea simturilor se adauga cateva felii de rosie sau de gogasar conservat in otet.

La o asa salata delicioasa nu poate lipsi un pahar de vin alb, dulceag.

Pofta buna frati gurmanzi de pretutindeni, oriunde va veti afla pe mapamond ! O intamplare mi-a adus aminte de ce in urma cu mai multi ani m-am hotarat sa incerc sa prepar diferite retete doar gandindu-ma ce gust avea ceea ce am mancat si cum arata preparatul in farfurie. Ulterior, in timp, citind prin carti sau prin retetele “mostenite” de sotie (de la mama mea si de la mama ei, de la o matusa, de la un unchi), m-am perfectionat. Mi-a folosit enorm statul cand eram copil, in preajma mamei, cand aceasta gatea. Am intrat in vorba cu o vanzatoare de la un stand cu carti de bucate. Aceasta imi lauda baietii ei care stiu sa pregateasca retete, doar citind prin cartile pe care ea le vindea. I-am zis – Bravo si am remarcat ca numai cine nu vrea sa gateasca, nu stie si prefera sa rabde de foame. In final, doamna mi-a zis o zicala actuala, adecvata progreselor civilizatiei - inainte, fetele gateau ca mama, acuma fetele beau ca tata. De fapt de ce imi place sa gatesc si am inceput sa scriu retete pe acest blog ? Nu suport sa vad diverse fate, cu aere de mari vedete pe la televizor, care se lauda ca nu stiu sa gateasca.

Incerc sa evit pe cat posibil prajelile, in special pe cele de tocaturi. De la o anumita varsta incolo, vrei sa te pastrezi tanar, macar aparent, incercand sa nu-ti ingrosi prea tare talia, nu de altceva dar sa nu schimbi prea des masura la camasa sau la costum.     

A incerca nu inseamna insa a si reusi permanent.            Totusi, pentru aceasta reteta am reusit si nici gustul preparatului nu a avut de suferit. De unde rezulta ca se poate si drept urmare voi recidiva in astfel de incercari.

Ingrediente de trebuinta in reteta:  carne tocata in amestec, de vitel si porc, verdeata (patrunjel si marar), ceapa alba si ceapa verde, usturoi uscat si usturoi verde, morcovi, cartofi, oua proaspete, de gaina, sare grunjoasa, piper boabe, iaurt gras, de bivolita.

Cum cumparam carne de calitate pentru tocatura ?  Experienta capatata in multi ani de cand merg la cumparaturi, ma face sa nu cumpar niciodata carne gata tocata. Motive ar fi destule: niciodata nu poti sa stii cat de inventiv a fost macelarul, ce “adausuri de calitate” a pus el prin tocatura. Nu are rost sa amintesc aici ce surprize au gasit unele gospodine mai  “norocoase” prin carnea gata tocata, cumparata frumos impachetata, direct din galantar. Nu trebuie uitat nici “interesul” comerciantului pentru sare si pentru apa, pentru condimente iuti, in exces sau pentru grasime. Nici conservantii si aromele speciale cu care sunt tratate sortimentele de carne gata tocata nu trebuie neglijate.      

Carnea pe care doresti sa o toci, o alegi cu grija, din galantar, de regula bucata intreaga. Singurul inconvenient poate fi acela ca alegand o anume bucata de carne, de cele mai multe ori esti nevoit sa cumperi o cantitate mai mare si vei fi nevoit(a) sa mai faci un pachetel, pe care sa-l pui in congelator, pentru o alta ocazie culinara.     

Alegi o bucata de spata de porc si o bucata de pulpa de vitel, de gramaj apropiat. Rogi fata de la tejghea sa toace carnea, impreuna, in fata ta, la masina de tocat electrica, cu sita cea mai mare.

Minuni comerciale ! In ultimii ani am vazut prin galantare si carne de pui sau carne de curcan, tocata. Sincer ? Nu am indraznit inca, sa cumpara asa ceva, deoarece mi-am amintit ca pasarile au si ghiare, gaturi, pielite, mate. Nu de altceva dar prea sunt pline galantarele cu pulpe si piept de pasare, mai rar cu tacamuri.      

Ajuns(a) fericit(a) in bucataria proprie, treci la treaba. Cureti o ceapa uscata si o dai pe razatoarea fina. Tot pe razatoarea fina, treci o radacina de morcov si un cartof. Toci marunt 1-2 fire de ceapa verde si cateva fire de patrunjel verde si marar verde. Spargi 1-2 oua proaspete, de gaina. Amesteci bine, cu mana curata (!?) sau cu o lingura, toate ingredientele.

Secretul obtinerii chiftelelor pufoase ! Daca nu vei folosi in amestec legume date pe razatoare, vei prepara niste chiftele fade, uscate, tari (sa-ti spargi capul cu ele). Si putina grasime din carnea de porc este utila pentru a prepara niste chiftele gustoase si pufoase. Multe gospodine adauga in amestecul pentru chiftelele din carne, chiar paine muiata in lapte dulce.

Purul adevar, nu fals culinar ! Ingredientele adaugate in carnea tocata nu trebuie vazute ca un semn de saracie.     

Asezonezi amestecul de carne si legume, dupa gust, cu sare grunjoasa si piper boabe, proaspat macinate. Cine doreste mai iute, poate pune si boia de ardei iute si ardei dulce sau coriandru pisat. Un gust deosebit se obtine condimentand amestecul de carne si legume pentru chiftele cu cimbru uscat.

Sfat de luat in seama ! Nu folositi nici macar pentru o incercare ”faimoasele” condimente speciale (care umplu rafturile magazinelor) pentru tocaturi/ chiftele. De curiozitate cititi pe eticheta si identificati E-urile, conservantii, colorantii.     

Cu o lingura iei amestecul de carne si legume si formezi bilute, pe care le dai prin faina.

Iei o forma de prajituri, ungi gaurile din tava cu ulei de floarea soarelui si le tapetezi cu faina de grau.

Asezi in forma de prajituri bilutele de chiftele, fara a le indesa. Bilutele trebuie lasate lejere, pentru a se coace in grasime si pentru a nu se lipi de peretii  formei de copt. In timpul coacerii, chiftelele se vor umfla putin.

Forma de copt se pune in cuptorul incins al aragazului, la foc potrivit, pana se rumenesc la suprafata. Timpul de coacere este in functie de marimea formelor in care au fost puse chiftelutele.

Pregatesti un mujdei racoritor, din usturoi uscat, usturoi verde, marar verde si iaurt gras, de bivolita. Usturoiul uscat se preseaza sau se zdrobeste in piulita de lemn, cu un praf de sare grunjoasa. Usturoiul verde si mararul verde se toaca cat mai fin. Se amesteca usturoiul cu mararul si iaurtul. Se picura ulei de masline si se amesteca bine cu o lingura de lemn.

Pana pregatesti mujdeiul, numai bine s-au rumenit si chiftelele din carne.

Chiftelele din carne se servesc calde, cu mujdei de usturoi.

Daca vrei sa fie al doilea fel de mancare, servit la masa ! Merge o garnitura de cartofi prajiti sau un piure de pastarnac.

Un pahar de vin rosu (vezi reteta pe acest blog – vinul casei rosu, din struguri) servit la temperatura camerei este bine venit.

Pofta buna frati gurmanzi de pretutindeni oriunde va veti afla pe mapamond !  Daca vreti sa va surprindeti invitatii la masa, in loc de carne tocata, folositi carne taiata marunt la cutit. Chiar daca se va prelungi timpul vostru stat in bucatarie, va merita, fericirea citita pe chipul gurmanzilor adevarati cand vor servi aceste chiftele va face toti banii.

Ceafa de porc impanata cu putina grasime, fara os, este carnea preferata a bucatarilor profesionisti pentru a fi preparata cat mai simplu, la cuptor, la gratar sau la tigaie, daca au de pregatit o masa festiva consistenta, intr-un timp relativ scurt.

Tipic pentru restaurante si cantine cu staif ! Ceafa de porc la gratar. Garnitura consacrata pentru ceafa de porc este de cartofi prajiti. O salata de varza noua cu castraveti si rosii insoteste de obicei friptura. Nu lipsesc chiflele, mai mult sau mai putin proaspete, rareori calde.     

Oarecum multumit, neavand incotro, soricelul din stomac actionand deja ! Am servit de mai multe ori, cu diferite ocazii, la restaurant, ceafa de porc la gratar (uneori calda), cu garnitura de cartofi prajiti (rareori cartofii fiind calzi) cu salata de varza (de cele mai multe ori, fara sare, otet si ulei, care adaugate separat, de cel servit, nu confera acelasi gust ca si cand ar fi fost preparat initial un dressing).       

Nu mi-am propus sa copiez exact reteta bucatarilor profesionisti, din simplul motiv ca nu stiu cum o prepara acestia.      

Ingrediente de trebuinta in reteta: o bucata de ceafa de porc, fara os, care sa poata fi portionata in felii de cca. 200 grame pentru fiecare mesean, o punga de mazare congelata sau 0,5 Kg de mazare boabe, proaspata, 2 morcovi potriviti ca marime, cateva bucatele de ardei gras, congelat sau 1 ardei gras proaspat, o ceapa uscata si 2 fire de ceapa verde, o legatura de marar verde, ulei de floarea soarelui, sare, piper, cimbru uscat, suc de rosii (vezi reteta pe acest blog – suc de rosii cum face sotia mea).

Intr-o cratita de inox, cu fundul gros, se caleste in ulei de floarea soarelui ceapa, tocata solzisori si ardeiul gras, felii, impreuna cu morcovii, taiati rondele. Calirea se face pana ce ceapa se moaie usor.

Secretul bucatarului ! Nu se adauga apa. Legumele au suficienta apa.     

Se adauga mazarea si se continua calirea pana ce mazarea se moaie suficient pentru a fi gatita.

Mai este un secret, bine ascuns de catre bucatari ! Lingura de lemn este o ustensila care nu trebuie sa lipseasca din nicio bucatarie. Cu ea se amesteca preparatul, pentru a nu se prinde de fundul cratitei, in special la inceput, pana ce legumele nu si-au lasat lichidul.    

Pentru cei care se intreaba de ce se foloseste lingura de lemn ! Sincer ? Nu stiu precis, dar nu cred ca exista vreo bucatarie din care sa lipseasca lingura de lemn.     

Se adauga putin suc de rosii, doar cat sa coloreze lichidul lasat de legume in timpul calirii.

Nu este obligatorie adaugarea sucului de rosii, mai ales daca se doreste o garnitura mai seaca. Oricum, nu pregatim mancare de mazare.     

Daca se adauga suc de rosii, se fierbe amestecul de legume pana scade suficient si boabele de mazare raman legate.

Se asezoneaza cu sare grunjoasa si piper boabe, proaspat macinat.

Se presara marar verde, tocat marunt.

Ceafa de porc, portionata in bucati, se asezoneaza cu sare grunjoasa si piper boabe, proaspat macinate si cimbru uscat.

Ceafa de porc se prajeste in foarte putin ulei de floare soarelui, bine incins. Daca ceafa are mai multa grasime, se prajeste in tigaia bine incinsa, fara a se adauga ulei.

Numai pentru gurmanzii profesionisti ! Sosul de la carnea prajita este un deliciu, chiar daca nu este recomandat de catre nutritionisti. Nici nu stiu acestia ce pierd, daca nu moaie o bucata de paine calda, in acest sos.      

Carnea se serveste calda (atunci scoasa din tigaie), pe farfurie incalzita, sa nu se sleiasca. Garnitura sa fie calda, aburinda.

O salata de sezon este recomandata. Merge de minune o salata de radacinoase – ridiche neagra, morcov, telina, gulie (vezi reteta pe acest blog – salata de radacinoase).

Nu poate lipsi un pahar de vin rosu, demisec.

Daca tot ne propunem un festin adevarat, nu poate lipsi o felie de paine neagra, calda, cu care sa muiem in sosul de la friptura si apoi sa ne ajutam “civilizat” sa apucam o bucatica de carne si apoi sa o aducem in gura.    

Pofta buna frati gurmanzi de pretutindeni, oriunde va veti afla pe mapamond ! Sper ca ati observat ca in ultima vreme, automat, cautand vechea adresa a blogului http://muncaprotejata.wordpress.com apare de fapt noua adresa a blogului, numai pentru bucatareli http://despremancare.ro Ulterior, pe vechea adresa de blog voi posta numai articole, legate de celelalte categorii abordate. Un mai vechi proiect al meu devine astfel realitate.

Eu unul nu cred ca exista rasol din peste, mai delicios decat cel din cap de somn. Pregatirea rasolului din peste iti ia mai putin timp decat imi ia mie sa scriu aceasta reteta.

Secretul prepararii unui rasol de peste plin de arome si minunat de gustos ! Cu cat capul pestelui este mai mare, cu atat rasolul de peste va iesi mai delicios. Oala/ cratita pe masura sa ai in dotarea bucatariei tale.      

Avantaje ce nu  sunt de neglijat ! Un cap de somn cat mai mare iti ofera posibilitatea de a-l transa. Poti sa scoti portiuni babane de carne macra pe care sa o pregatesti pe gratar sau la tigaie. Oasele ramase cu multa carne pe ele/ penele de somn se vor folosi la rasol.

Regret, dar nu am o solutie viabila ! Nu am cumparat inca un cap de somn care sa nu incapa in oalele mele de inox. Cel mai “barosan” cap de somn pe care l-am cumparat in urma cu vreo 3 ani, avea 5,5 Kg, deci posesorul acestuia sa tot fi avut vreo 30-40 Kg, in viu. Inca mai sper sa cumpar candva un cap de monstru, care cu greu sa incapa in oala mea cea mai mare, care nu are decat 25 Kg.       

Cap de crap de crescatorie sau cap de fitofag la 5-6 Kg poti gasi cu usurinta prin pescarii, dar din pacate, rasolul din acest peste nu va iesi niciodata la fel de gustos, ca cel din somn, indiferent de cum il vei prepara.

Ce pacat ca nu mai pescuiesc ! De cate ori ma uit pe canalul PV-tv la emisiuni de pescuit si vad niste crapi enormi prinsi cu undita de catre pescarii profesionisti, pe la diverse concursuri de profil (pesti care sunt eliberati imediat), ma incearca un regret ca nu am prins si eu niste monstrii ai adancurilor, din acestia.                 Ce mai rasol ar fi iesit …….        

Ingrediente de trebuinta in reteta: un cap de somn, cat mai mare, de minimum 2 Kg, vreo 4-5 cartofi, potriviti ca marime, 2-3 morcovi, o radacina de pastarnac si o radacina de patrunjel, 1-2 fire de ceapa verde, 2-3 oua de gaina, proaspete, din cele cu galbenusul auriu, usturoi verde si usturoi uscat, verdeata (marar, patrunjel), 2 foi de dafin, 10-15 boabe de piper, o lingura de sare grunjoasa, o ramurica de cimbru uscat.

Legumele intregi, curatate de coaja si spalate, se pun la fiert, intr-o oala de inox, in apa rece, in care se adauga sarea grunjoasa, boabele de piper, ramurica de cimbru, foile de dafin, firul de ceapa verde, cateva picaturi de ulei de masline.

Important de apreciat ! Legumele trebuie sa fie taiate aproximativ la aceeasi dimensiune, potrivita ca marime cu cartofii intregi, pentru ca sa fiarba toate, in acelasi timp. Invataceii in ale bucatariei, pot fierbe legumele intregi, treptat, mai intai pastarnacul, apoi se adauga patrunjelul si morcovii si la final se adauga cartofii.      

Cand legumele sunt aproape fierte, se adauga capul de somn, intreg. Se continua fierberea, la foc potrivit, maximum 10-15 minute, pana se fierbe si pestele.

Pana fierbe capul de somn, se pregateste mujdeiul de usturoi si maioneza.

Mujdei de usturoi. Usturoiul verde se toaca marunt, iar usturoiul uscat se bate in piulita de lemn sau se trece prin clestele de presat usturoi. Se face un  dressing din ulei de masline, otet de mere si miere, sare grunjoasa si piper boabe proaspat macinat. Usturoiul se freaca cu acest dressing, folosind o furculita sau telul, pana se obtine o pasta consistenta.

Maioneza. Un ou de gaina intreg plus un galbenus de ou se freaca cu ulei de masline, folosind telul sau o furculita, pana se obtine o pasta de consistenta dorita, adaugand ulei, treptat. In maioneza se adauga mustar, zeama de lamaie, sare grunjoasa si piper boabe, proaspat macinat, dupa gust.

La sfarsitul  fierberii, in oala se adauga cateva picaturi de ulei de masline si se lasa sa mai dea in cateva clocote. Uleiul de masline va lega lichidul si va aprecia gustul preparatului.

Pestele si legumele se scot din lichid si se pun intr-un castron. Se presara patrunjel verde si marar verde, tocate fin.

Se continua fierberea lichidului pana acesta se ingroasa si isi reduce volumul la jumatate.

Se adauga lichid fierbinte peste rasolul de peste si legumele fierte si preparatul se serveste cald, cu maioneza si/ sau mujdei de usturoi.

Din acest festin minunat nu poate lipsi un pahar de vin alb, sec, rece, sa abureasca paharul.

Pofta buna frati gurmanzi de pretutindeni, oriunde va veti afla pe mapamond ! Vreau sa cred ca ati facut fata cu brio, grelelor incercari la care v-au supus sarbatorile de Craciun si Anul Nou. Aceasta reteta va poate ajuta sa va reveniti complet si sa o luati de la capat, in noul an, cu toate cele bune si rele, care vor urma.