Ne-am cam obisnuit in ultimii 10-15 ani ca sarbatorile de iarna sa le petrecem la temperaturi mult peste zero grade, rareori sa fulguie, iar ceva mai multa zapada sa ne caute prin ianuarie-februarie. Exceptiile, rare, cu ceva nameti cat casa prin Moldova, in februarie, au intarit regula. Nici anul acesta, cel putin pana acum, cand scriu, nu s-au schimbat prea multe, iarna facandu-si prezenta la fel de firav, cu ceva fulguieli prin tara, doar la munte asezandu-se un strat de zapada, cat sa-i fericeasca pe copiii adusi de parinti la munte, in vacanta.

Amintiri, amintiri ….. ! Nametii cat casa, din anii copilariei mele erau bucuria copiilor. In vacanta de iarna, cu greu puteam fi adunati spre casa, de pe derdelus. Saniile din lemn, cu copiii catarati claie peste gramada, galagiosi nevoie mare, inghetati pana in maduva oaselor si uzi pana la piele, se intreceau pe derdelus. Schiurile (niste uluci ceva mai late, bine lustruite si unse cu parafina ca sa alunece, legate cu sfori groase de picioare) din dotarea unora dintre noi ii faceau invidiosi pe ceilalti. Cand aparea cate unul cu schiuri de fabrica, pe coasta erau mai multi privitori, invidia citindu-se in ochii lor de copii. Pe la vreo 15 ani, tata a reusit sa-mi cumpere niste schiuri de fabrica, cu legaturi din curele pentru bocanci, scoase din inventarul armatei (pe motiv de depasire a termenului de garantie) si luate la liberare de un fost vanator de munte. Cine mai era ca mine ?! Ma dadeam pe coasta cat era ziua de lunga, pe unde erau partii mai lungi si mai abrupte, printre arini si cu damburi de sareai 3-4 m in lungime. Participam la toate concursurile scolare de schi, organizate in zona. Am luat si premii. Coborarea finala, cand se ingana ziua cu noaptea, era pe o partie care cobora din varful dealului si la finalul partiei trecea peste dambul de la canalul uzinii electrice (avea vreo 3-4 m latime), continuandu-se pana in albia raului. Daca partia nu era destul de tare, saltul peste dambul canalului se oprea in apa rece ca gheata, adanca de aproape 1 m. Daca partia era inghetata, sareai peste canal, dar nu puteai sa te opresti decat in rau unde apa rece ca gheata avea 30-40 de cm. Oricum o dadeai, acasa ajungeai repede, ud cel putin pana la brau. Baia la lighean cu apa calda era obligatorie, ceaiul fierbinte de asemenea si urma infofolirea in haine groase, cu ciorapi de lana in picioare pana se facea ora de culcare. Greu de raspuns la intrebarea: „Cum reusesti mama, sa te uzi in halul acesta ?” De recunoscut ca ai cazut in canalul uzinei nici nu se punea problema. Amicii de derdelus nu raspandeau prin familia lor, nici ei, patania mea.

Ce retete cu urzici pregatim ? Daca tot nu este zapada si vremea este destul de calda, urzicile au aparut deja pe piata. Fiind din cele de toamna, rasarite din solul cald, pisca tare la degete, dar si la limba daca nu sunt destul de bine oparite. Urzicile batute au fost intotdeauna una din garniturile mele preferate la ou ochi, la afumaturi sau la tot felul de fripturi – pulpa de vitel in sos de bere cu piure’ de urzici sau muschi de porc inabusit, cu urzici batute sau piept de rata cu urzici batute. Ciorba de urzici cu leurda sau supa crema de urzici sunt o binecuvantare pentru stomac. Pregatim si spaghete cu sos de urzici batute si peste prajit sau placinta cu urzici sau placinta cu urzici si muschiulet de porc.

Cum se pastreaza urzicile pentru iarna ? Urzicile (frunzele ceva mai mari) uscate de cu toamna si puse in pungi din hartie in camara sau urzicile mai tinere, de primavara, oparite in apa cu sare grunjoasa, scurse si puse in pungi din plastic alimentar, la congelator, pot fi folosite pentru garnitura in orice perioada a anului. Ceaiul de urzici – infuzie contribuie la reimprospatarea sangelui si este indicat pentru sanatatea prostatei la barbati.

Ingrediente de trebuinta in reteta: piept de curcan, o poala de urzici, oua de rata, ceapa, usturoi, pesmet, faina de grau, oua de gaina, ulei de rapita, unt proaspat, sare grunjoasa, piper boabe.

Pieptul de curcan se feliaza subtire de-a latul fibrei. Feliile infasurate in plastic alimentar se pot bate cu ciocanul de carne pentru ca prajirea snitelelor sa se poata face rapid, la foc mare.

Feliile de carne se tavalesc prin faina de grau in care s-a pus sare grunjoasa, dupa gust.

Pentru pregatirea snitelului, feliile din piept de curcan date prin faina de grau se trec prin ou de gaina, batut cu furculita si asezonat cu sare grunjoasa piper boabe proaspat macinat, apoi prin pesmet si iarasi prin ou batut.

Pentru un gust deosebit al preparatului ! In pesmet se adauga seminte de susan negru/ susan alb care vor conferi preparatului un gust deosebit.

Snitelele se prajesc in amestec de ulei de rapita si unt proaspat, la foc potrivit.

Urzicile se curata de frunze si paie. Se spala in cateva ape reci si se lasa la scurs. Fiind tinere, urzicile din aceasta perioada nu trebuie curatate de radacini si tulpini mai groase.

Urzicile curatate se oparesc in apa clocotita cu sare grunjoasa.

Urzicile oparite se scurg intr-o sita si se adauga intr-o cratita in care s-a calit ceapa taiata rondele, un catel de usturoi feliat si amestec de ardei si rosii pregatit de cu toamna.

Urzicile se calesc impreuna cu ceapa pana se moaie si se formeaza o pasta.

Pentru cine doreste o garnitura din urzici fina, omogena ! Nu este nicio greseala daca amestecul de urzici si legume se mixeaza.

Se poate servi snitelul de curcan doar cu garnitura de urzici.

Merge de minune cu un gogosar in otet si mamaliga calda/ mamaliga rece sau cu paine calda.

Ouale de rata se pun la fiert in apa rece cu sare grunjoasa.

Ouale se fierb 3,5 minute de cand da apa in clocot pentru a iesi cleioase. Pentru decojirea rapida si uniforma a oualor, se scurge apa fierbinte si ouale se pun sub jet de apa rece.

Ouale fierte cleioase, se despica folosind lama bine ascutita a unui cutit, deasupra garniturii din urzici batute.

Preparatul se serveste cald cu un pahar de vin alb, sec, alaturi. Se poate servi cu mamaliga calda sau cu mamaliga rece.

Pofta buna voi frati gurmanzi si voi frati gurmeti de pretutindeni, oriunde va veti afla pe mapamond ! Nu ocoliti urzicile. Anul trecut, spre toamna, se gaseau de vanzare si prin market. Daca le si culegi din padure sau de pe marginea unui rau, satisfactia culegatorului impreuna cu satisfactia culinara data de acest preparat deosebit vor face front comun spre satisfacerea deplina a celui direct implicat, fie el gurmand de ocazie sau gurmet profesionist.